Administraţia de Stat

 

Cea mai veche autoritate administrativă din Coteşti a fost Sfatul Sătesc. El era condus de deputaţi şi pârcălabi. În perioada 1839-1863 au fost deputaşi sau împăciuitori: Bogdan, Ştefan Tudora, Gheorghe Vintilă, Neagoe Napotă, Neagoie Croitoru, Nicolae Breană, Nicolae Bănăţeanu, Nicolae Vintilă, Niţă Breană, Ion Duţă şi scriitorii: Neagoie şi Nicolae Petrescu. La 1864, în urma reformei administrative a lui Cuza, s-a constituit primăria. Un caracter al ei este introducerea bugetelor de venituri şi cheltuieli. Veniturile constau din taxe de ispaşe, bilete de drum, autorizaţii în scop comercial şi taxa pe fiecare cap de familie. Cheltuielile se refereau la salariile funcţionarilor, abonament la Monitorul Oficial, imprimate şi registre de stare civilă, cărţi şcolare, întreţinerea calului la dispoziţia primarului[1]. Primul consiliu comunal a fost format de Bănică Pătraşcu, primar, Niţă Ion Voican, ajutor; ŞtefanDorcioman, Gheorghe Andriţoiu şi Costache, membri; Nicolae Petrescu, scriitor. La 19 februarie 1867, se întocmeşte lista locuitorilor repartizaţi pe categorii sociale: categoria I-a, 5; categoria a II-a, 33; categoria a III-a, 39; categoria a IV-a, 1. Categoria I-a cuprindea pe cei lipsiţi cu desăvârşire de produse şi de mijloace de a le procura; categoria a II-a, cuprinde pe cei lipsiţi de produse dar nu şi de mijloace de a le procura;  în categoria a III-a intră cei care posedă produse îndestulătoare pentru familiile lor până la noua recoltă; la categoria a IV-a sunt cei care posedă produse suficiente pentru familiile lor. Consiliul comunal era format din: Ion Iosif, primar; Niţă Gherghinoiu, ajutor, Nicolae Petrescu, notar. În 1868, consiliul era format din Enache Iosif, primar; Constantin Dorcioman, Enache Ungureanu, Niţă Ene Gherghinoiu, consilieri şi Nicolae Petrescu, notar. În 1870, se întocmeşte o listă de 66 contribuabili pentru reparaţia drumului judeţean. Deoarece comuna fusese încărcată cu un adaos, la 10 septembrie subprefectura Nucşoara intervine să se dispenseze de acest adaos; la 13 august, Petrache Crasan din comisia permanentă a judeţului, face o cercetare locală şi la 19 septembrie se vede obligată de la 5 zile la 3 zile de cap de locuitor. Actul este semnat de membri comisiei permenente: Ion Rudeanu, Scarlat Angheliu şi Ion Constantinescu. Comuna a avut ca primari pe: zamfir Voican, Niţă Necula, Gheorghe Brănescu, Toi Tomescu, Ion Bănăţeanu, Iancu Voican, Florian Becuţ, Nichita Bănăţeanu, iar notari: Nicolae Petrescu, Gheorghe Brănescu, Petre Brănescu, Nicolae Vintilescu, Gheorghe Grigorescu şi Nicolae Iacobescu. În anii 1908 1922, satul a aparţinut de Godeni; în 1930-1933, a aparţinut de comuna Grădiştea; în 1933-1936, a fost unit cu Capu Piscului; la fel în 1938-1944; în 1944- 1956 a aparţinut de Godeni; în 1956-1968 a fost unit cu Capu Piscului, cu re3şedinţa în Coteşti, iar în prezent face parte din comuna Godeni. Menţionăm unele perioade de primariat: Ion Bucur Livezeanu (1898-1903); Ion Tomescu, cu întreruperi (1896-1906); Ion Napotescu (1907- 1908); Ion Bănăţeanu (1923- 1926); Nicolae Becuţ (1928-1930), unele perioade ale notarilor: Gheorghe Brănescu (1897-1907); Nicolae C. Vintilescu (1924-1927) şi Gheorghe Grigorescu (1928-1940). În perioada 1950-1956, satul a ţinut de Sfatul Popular Godeni, iar în perioada 1956-1068 a făcut parte din Sfatul Popular al comunei Capu Piscului cu reşedinţa în Coteşti. Preşedinţi în această perioadă au fost: Nicolae Vintilescu, Ion Tudora, Gheorghe Necula, Gheorghe Voicu, Gheorghe Grigorescu, Nicolae Soare, iar secretari: Ion Dumitrescu, Ion Andriţoiu, Mihai Manole, Ion Pădureanu, Emil Ianotescu. Notăm comitetul executiv al Sfatului Popular din 26 octombrie 1958: Gheorghe Grigorescu, Nicolae Miriţă, Elena Miloiu, Gheorghe Nicolae, Traian Tudora şi Gheorghe Şuică. De la 5 iunie 1968, satulCoteşti face parte din comuna Godeni, care are în fruntea sa ca formă administrativă consiliul Popular. În 1969, au fost aleşi deputaţi în ConsiliulPopular: Olteanu Gheorghe, Burlănescu Floarea, Crişu Constantin, Bănică Gheorghe, Pădureanu Ion, Negoescu Maria, Andriţoiu Ion, Preda Gheorghe, Safta Nicolae Ion, Moise Valeria, Voican M. Ion, Niculescu Emanoil, Gosav P. Ion. Satul activează direct în Consiliul Popular, prin vicepreşedintele său Ion Pădureanu[2].
Găsim că perioadei 1956-1968 este necesar să-i acordăm atenţia care i se cuvine. Începe o viaţă nouă, cu o lume nouă. Satul Coteşti devine centrul administrativ al comunei care posedă aproximativ 2000 de suflete. Autoritatea comunală este formată de Sfatul Popular care implică ca organizare: sesiunea deputaţilor, comitetul executiv, comisiile permanente, adunări de cetăţeni, masa salariaţilor, adunarea ţăranilor cooperatori, atâtea forme care concură la conducerea comunei într-o formă nouă, într-un stadiu nou. Noua comună formată în 1956 se cheamă capu-Piscului cu reşedinţa în Coteşti. Vom urmări realizările noii comune în satul de reşedinţă cu specificarea pentru satul respectiv a problemelor care le priveşte direct. Activitatea în ansamblu a Sfatului Popular va fi urmărită la Coteşti. Aici vom insista asupra realizărilor obţinute în cadrul diferitalor forme, în cadrul diferitelor activităţi. Problemele care s-au dezbătut pe parcursul Sfatului Popular vor fi urmărite aici şi nu la evoluţia istorică, viaţa economică, agricultura, gospodăria comunală, etc.
Transformarea socialistă a agriculturii este urmărită într-un raport prezentat în comitetul executiv din 19 ianuarie 1962. De la 1 iulie 1960 până la 1 decembrie 1961 au intrat în gospodăria colectivă 867 familii cu o suprafaţă totală de 270 hectare[3]. În ultimele trei luni, suprafaţa agricolă a gospodăriei agricole colective s-a mărit cu 467 hectare. Peste 770 de familii intrate în gospodărie provin din întovărăşiţi ceeace înseamnă aproape 90 la sută. Întovărăşirea „Nicolae Bălcescu” numără peste 270 de întovărăşiţi. Ei au cerut în majoritate să treacă din întovărăşire în gospodăria agricolă colectivă la care s-au alăturat în bună parte din întovărăşirea „Biruinţa” şi o mică parte din ţăranii individuali şi astfel hotărâţi, la 15 octombrie 1961, au păşit în gospodăria agricolă colectivă „Octombrie Roşu” care a luat fiinţă cu 288 de membri şi 395 hectare de teren agricol. Gospodăria a cumpărat cu fonduri de al stat 17 vaci de alpte şi din fonduri proprii 2 boi. Raportul a fost ţinut de preşedintele Sfatului Popular Gheorghe Grigorescu. Membri ai comitatului executiv erau: Elena Miloiu, Floarea C. Ceauşel, Constantin Romanescu, Constantin Anton, Gheorghe Şuică, Puiţa Ticu. Invitaţi: Vasile Cojocaru, Marin Neacşu, Petre Tiţa, Ion N. Dorcioman, Marin Zamfir, Ion N. Andriţoiu. A luat cuvântul Ion N. Andriţoiu. Din discuţii a reieşit că s-au făcut măsurători de perimetre în punctul Schipu. Elena Miloiu a dat sprijin la lucrările ce s-au cerut pentru efectuarea acestui perimetru şi va ajuta şi la transportul pomilor scoşi din punctul Olteni. Munca fiind bine organizată se speră că rezultatele vor fi bune. Se accentuează transportul gunoiului pentru a fi transportat la timp arăturilor de primăvară. Se cere ca oile întovărăşirii „Biruinţa” să fie aduse în gospodărie. Întovărăşirea ar urma să plătească pază la G.A.C. Se cere urgentarea efectuării perimetrelor şi repartizarea loturilor ajutătoare[4].
Această problemă este analizată şi în sesiunea din 1 aprilie 1962: Lărgirea şi consolidarea sectorului socialist în agricultură, coraportor Gheorghe Grigorescu. La 28 februarie 1962 s-a încheiat în Capu- Piscului procesul de colectivizare: peste 700 de familii, cu o suprafaţă de peste 850 hectare. Au sprijinit colectivizarea deputaţii: Elşena Olteanu, Puiţa Ticu, Gheorghe Şuică, Ioana D. Neacşu, Elena Miloiu, Nicolae N. Miriţă, Floarea Ceauşel, Constantin Ro,anescu. Dintre cadrele didactice care au sprijinit colectivizarea: Nicolae Oancea, Lucreţia Capanu, Floarea Buduruş, Aurelia Toma, Petre Isbăşoiu, Mihai Saftencu, Ion Negoescu. Utemiştii care au sprijinit această acţiuine: Petre Tiţa, Elena Andriţoiu, Viorica Preda. Au sprijinit şi unele membre ale Comitetului de femei: Viorica Pădureanu, Puiţa Ticu, Filoftia Grigore. S-a colectivizat întreaga comună. Gospodăria agricolă colectivă „Ocombrie Roşu”, prin credite obţinute de la stat, a procurat 37 de vaci cu lapte, 11 capete de tineret bovin, boi de muncă 20 de capete, zece perechi, cai de muncă 6, adică trei perechi. Fondul de bază a crescut de la 360000,cât a avut la alcătuire, la 442000. Gospodăria are în plan cultură de sfeclă de zahăr. Necesarul de cartofi de sămânţă este de 12 vagoane.
O problemă care priveşte buna întreţinere a comunei, dar şi înfrumuseţarea ei este contribuţia în muncă. În sesiunea de la 29 aprilie 1962, se analizează această problemă, raportor fiind Gheorghe Grigorescu, preşedintele Sfatuluio Popular. Deputaţii prezenţi la sesiune: Constantin Anton, Traian Tudora, Puiţa Ticu, Gheorghe Grigorescu, preşedinte al Sfatului Popular, Elena Olteanu, Gheorghe Şuică, Ioana Neacşu, Ion C. Brăgărea, Ion M. Voican, Nicolae N. Ilinca, Maria D. Bălaşa, Florian Marica, Aurelia Toma, Vasile Cojocaru, Nicolae N. Miriţă, Constantin Bujor, Ion Gh. Pădureanu, Elena V. Miloiu, Floarea Ceauşel şi Constantin Romanescu. Comuna este aşezată în apropierea centrului industrial Godeni- Berevoieşti- Pescăreasa- Schitu Goleşti. Întreţinerea drumurilor se face cu o deosebită grijă deoarece prin comună se face un mare trafic rutier, prin care se face legătura raionului şi a regiunii cu aceste obiective industriale şi mai mult de atât se face prin această reţea şi transportul muncitorilor din cadrul acestor obiective industriale şi comuna Capu-Piscului având un număr mare de muncitori. În luna octombrie 1961, s-a întocmit debitul de contribuţie în muncă pentru anul 1962. Debitul a fost afişat la Sfatul Popular unde a stat 15 zile pentru ca în această perioadă oamenii să vină cu anumite contestaţii, anume cei care au fost impuşi greşit. După termenul de 15 zile, s-a comunicat Sfatului Popular Raional care la confirmat cu adresa nr. 43489 din 15 decembrie 1961 care se află la dosarul acestui Comitet Executiv. Încă de la începutul anului 1962 s-a constituit comisia de sancţionarea contribuţiei în muncă, comisie ce a fost confirmată de comitetul executiv, iar din această comisie fac parte: Floarea C. Ceauşel, Gheorghe F. Niculescu şi Ion P. Petrescu, contribuabili. S-a constituit apoi comisia de recepţionare a lucrărilor care este compusă din trei tovarăşi care au fost confirmaţi la data de 5 ianuarie 1962 şi care sunt următorii: Gheorghe Grigorescu, preşedintele comitetului executiv, Constantin Romanescu şi Elena Miloiu, deputaţi. S-a planificat pe 1962: 1596 zile cu braţele, 329 zile cu o vită, 147 zile cu 2 vite. Plan valoric: lei 68939. Lucrări de executat: 10000 metri liniari de şanţuri; 2400 metri cubi cernere de pietriş; 1100 metri cubi aşternere de pietriş; 1100 metri cubi transport pietriş. Poduri metri liniari 3/15; diguri metri liniari 1/20. Diverse lucrări zile cu braţele 196, zile cu o vită 29, zile cu două vite 47. Planificarea pe trimestru valoric este 8000 lei, 32000 lei, 20000 lei şi 8936. Această muncă a fost sprijinită de deputaţii: Traian Tudora, Puiţa Ticu, Gheorghe Şuică, Floarea Ceauşel, Constantin Romanescu, Elena Miloiu, Vasile Cojocaru. A dat sprijin şi circumscripţia sanitară prin salariaţii săi: doctor Maria Tănase, felcerul Mitu, moaşa Floarea Burlănescu care au mers pe teren împreună cu organele Sfatului Popular şi au mobilizat locuitorii la desfundarea şanţurilor, curăţirea drumurilor şi alte probleme legate de buna gospodărire a comunei. Au discutat: Nicolae Negoescu, referent cu contribuţie în muncă, Constantin Mălancu, Ion Voicu, Floarea Ceauşel, Gheorghe Iosif, Vasile Cojocaru, Gheorghe Grigorescu. S-au făcur lucrări pentru refacerea podului din satu Capu-Piscului. S-a prevăzut şi repararea podului din satul Coteşti. Se cere să se oprească apa Bughea cu un baraj în punctul Vasilică, pentru a nu rupe iar aripa podului. S-a cerut repararea drumului Mitriţeşti. S-a cerut să se desfunde drumul Valea Mare la podul din şosea ca să nu se strice drumul. Pentru Capu- Piscului s-a cerut repararea drumului în punctul Oncioaia[5].
Problema este reluată sub un alt aspect în şedinţa de comitet executiv din 27 aprilie 1963. Raport: stadiul îndeplinirii planului de măsuri întocmit în baza HCM nr. 930/1962. Raportor Nicolae Soare, preşedintele Sfatului Popular. În scopul înfrumuseţării comunei s-a îndeplinit planul de măsuri pe durata unui an. S-a prevăzut: reparaţii de poduri, întreţinere de drumuri, construcţii de garduri noi, reparaţii şi alinieri de garduri; amenajări şi reparaţii de fântâni, văruit faţade de case, amenajări de spaţii verzi, parcuri, protecţie de pomi împotriva rozătoarelor; plantaţii noi pe rezerva şoselei, curăţiri de islazuri, văruit de pomi şi arbori, construcţie de punţi de picior, transport de cărămidă pentru Căminul Cultural, transport de material lemnos; executarea de umplutură în spaţiul fundaţiei, transportare cu plată de manele de brad; turnarea centurii exterioare armate cu fier beton. Au discutat Nicolae Negoescu, Ion Diaconescu, Nicolae Miriţă, Emil Ianotescu şi Nicolae Soare[6].
Contribuţia în muncă este discutată şi în sesiunea din 19 ianuarie 1966. S-a prezentat şi darea de seamă asupra încasării contribuţiei voluntare. Au discutat: Ion Diaconu, Gheorghe Bănică, Nicolae Miriţă şi Nicolae Soare. Din încasări din contribuţia voluntară se construieşte în continuare căminul cultural din Coteşti. Turnarea fundaţiei s-a făcut cu muncă patriotică. S-a procurat cărămidă, ciment şi lemn de brad. Pentru confecţionarea cărămizii a fost angajat Ion Bănoaia. Au discutat Constantin Anton, Ion M. Voican, Floarea Ceauşel, Gheorghe Grigorescu, Vasilile Cojocaru[7].
Altă problemă de amploare este munca culturală. Ea este aceea care contribuie la făurirea omului nou şi aduce la îndeplinire sarcinile trasate de Partidul Comunist Român în legătură cu această făurire. În şedinţa de comitet executiv din 21 aprilie 1963 se analizează munca cu filmul şi cu bibliotecile. Se prelucrează planul de muncă culturală pe perioada de vară, raportul fiind prezentat de Nicolae Oancea. În cadrul Căminului Cultural s-au ţinut conferinţe pe teme internaţionale şi cronica evenimentelor internaţionale. Audiţiile şi vizionările la televizor au contribuit din plin la ridicarea conştiinţei socialiste. Conferinţele ţinute au avut caracter agricol, fiind ţinute de profesori de ştiinţele naturii sau de învăţători. Agitaţia vizuală este bună. Panourile au fost scrise de Toma Aurelia. În munca cu filmul s-au obţinut succese în festivalul filmului la sate[8].
Sesiunea din 29 februarie 1964 analizează munca culturală pe perioada de iarnă; raportor Ion Pădureanu; preşedinta comisiei permanente, Maria Negoescu. Planul de muncă prevede: creşterea activităţii cultural educative în sprijinul întăririi economico- organizatorice a gospodăriei agricole colective; formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a ţărănimii colectiviste; educarea oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist şi a internaţionalismului proletar în răspândirea cunoştiinţelor ştiinţifice şi politice; îmbunătăţirea conţinutului activităţii culturale de amatori, intensificarea activităţii tuturor formaţiilor artistice din cadrul căminului cultural, precum şi îndesirea spectacolelor date de aceste formaţii[9].
Şedinţa de comitet executiv din 18 ianuarie 1965 analizează munca cu filmul. Prin jurnalele prezentate în perioada festivalului filmului pentru sate, ţărănimea noastră colectivizată a avut posibilitatea să vadă realizările regimului nostru privind dezvoltarea agriculturii socialiste, găsind totodată răspuns la multe din problemele ce frământă azi satul construcţiei socialismului[10].
În sesiunea de la 31 ianuarie 1964, se analizează execuţia bugetară. Bugetul pentru anul 1964 se ridică la suma de lei 125.700. Bugetul Căminului cultural era de 15.000 lei. Încasări din fondul de amenzi lei 1300. Au discutat Ion N. Andriţoiu, Ion Negoescu; Ion N. Safta, Ion Diaconu, Ion M. Voican, Ion Pădureanu, Nicolae Soare, Stanciu şi Aurel Marian, instructor administrativ[11].
 În sesiunea din 30 septembrie 1967, se analizează tot execuţia bugetară, situaţia de la finele trimestrului III/1967. Au discutat, Ion Pădureanu, Lucreţia Capanu, Emanoil Niculescu, Maria Negoescu, Nicolae Soare, Emil Ianotescu[12].
În şedinţa din 19 mai 1965, se constituie comisia de autoritate tutelară compusă din: Emil Ianotescu, Ion Pădureanu, Marcela Niţă, Floarea Burlănescu, Ion P. Bucur, Ion Andriţoiu şi Ion P. Diaconu. Comisia de împăciuire este alcătuită astfel: Ion M. Voican, Ion Negoescu, Nicolae Ilie Georgescu, Nicolae Milan, Petre Procopie, Ion. P. Bucur, Gheorghe Bănică. Comisia de expertizarea arhivei: Emil Ianotescu, Petre Pădureanu, Ion Dorcioman, Ion Pădureanu, Ion P. Bucur. La 26 mai, se constituie comisia P.C.I.: Emil Ioanotescu, Ion Pădureanu, Ion P. Bucur. La 26 mai, se constituie comisia P.C.I.: Emil Ianotescu, Ion Pădureanu, Ion Andriţoiu, Constantin Crişu, Ion Diaconu, Ion Preda, Ion M. Voican, Ion P. Bucur, Lucreţia Capanu, Gheorghe Suică, Nicolae Negoescu. Formaţia: Nicoale Negoescu, Gheorghe Gh. Bîra, Gheorghe Diaconescu, ion Bănică, Nicolae N. Becuţ, Vasile Costea, Gheorghe Gh. Dorcioman, Petre Livezeanu, Ion N.  Vintilă, Gheorghe Suică, Ion Gh. Voican, Gheorghe Gh. Piţa, Ion Dorcioman, Ion Gh. Nica, Petre Andriţoiu, Florian Niculescu, Nicolae Gosav, Ion M. Voican, Ion N. Vişoiu, Nicolae Bîra, Ion Plopeanu, Constantin Romanescu, Atanasie Şerban, Florian Georgescu, Gheorghe Dina, Ilie Şt. Soare, Ovid Şerban, Petre I. Pieşmuş, Nicolae B. Miriţă, Mircea Rădescu, Nichita Bănăţeanu, Spiridon Tiţa şi Ion Gh. Bîra[13].


COOPERAȚIA DE CONSUM
Pe raza satului activează o secţie a cooperaţiei de consum. În sat s-a dus de multă vreme o acţiune cooperatistă. Cooperativele industriale ca: Bătaia, Cărbunele, Funicularul au strâns mulţi locuitori din Coteşti care au sprijinit aceste acţiuni cooperatiste. Această secţie îşi desfăşoară activitatea prin complexul alimentar � textil amplasat în centrul comunei, un bufet; pentru depozitarea mărfii se foloseşte şi localul fostei bănci populare, amplasat alături de dispensar.

DISPENSARUL COMUNEI
 Această instituţie care normal ar trebui să se găsească la centrul comunei este adăpostit aci în fostul local al Sfatului Popular, ca şi Grădiniţa de Copii. Începuturile acestui dispensar sunt din anii 1958-1960, când din lipsă de spaţiu a părăsit Godenii unde se afla şi sediul circumscripţiei sanitare. Satul Coteşti în acest fel a căpătat o instituţie de primă mână, amplasată într-un punct frecventat de lume, unde este şi staţia de autobuz. Din personalul circumscripţiei care a funcţionat pe parcurs notăm: Ion Antonescu, dr. Viorica Toma, dr. Maria Tănăsescu, dr. Nicolae Bercan, dr. Rodica Mătuţă-Baltă. Circumscripţia este dotată cu personal suficient: medic, felcer, soră asistentă, soră de ocrotire,, agent sanitar, dezinfector. Zilnic se dau zeci de consultaţii, la dispensar şi în teren. Condiţiile noi de astăzi ne fac să ne aruncăm ochii prin arhive. În 1886, în satul Coteşti nu fusese consultat niciun bolnav timp de şase luni.
Indice cronologic de nume
Născuţi: Nicolae Dorcioman (1867); Petre Vintilă (1815); Radu Becuţ (1817); Nică Gosav (1818); Grigore Nică Stegaru (1818), Ioana Nică Gosav (1820); Ştefan Dorcioman (1824); Zmaranda Nicolae Piţa (1824); Costache Ciocan (1826); Maria Costache Ciocan (1827); Ion Bischiu (1829); Enache Iosif (1831); Maria Constantin Dorcioman (1832); Ştefan Olteanu (1832); Joiţa Safta (1832); Nicolae Petre Şuta (1832); Marin Nicolae I. Stamate (1833); Maria preot Becuţ (1835); Niţă Neagoie (1837); Maria Petre I. State (1838); Maria Gheorghe Safta (1839).
Decedaţi: Ecaterina Ion Voican (1891); Coman Vintilescu (1892); Grigore Nică Stegaru (1893); Maria preot Becuţ (1895); Ion Nicolae Livezeanu (1895); Nicolae Piţa (1895); Ioana Bănică (1896); Nică Gosav (1896); Zmaranda Nicolae Piţa (1896); Nicolae Ştefan Toma (1896); Zmaranda Gheorghe Iosif (1897); Nicolae Dorcioman (1899); Ioana Nică Gosav (1899); Ilie Gheorghe Tudora (1900); Radu Becuţ (1902); Nicolae Ion Duţă (1902); Nicolae Nică Gosav (1902); Joiţa Safta (1902);

Mărturiile bătrânilor satului
Nicolae D. Andriţoiu
S-a născut la 25 octombrie 1881. A decedat în decembrie 1976, în vârstă de peste 95 de ani. A învăţat patru clase primare. A învăţat cu Constantin Becuţ, tatăl lui Gheorghe şi Ştefan Becuţ şi al lui Constantin, preot la Ciorogârla. A terminat cursul primar având ca colegi pe Gheorghe I. Ciocan, Gheorghe I. Grigorescu, Florian Tiţa, Floarea Toma Ene, Sanda Ştefan Ene, toţi decedaţi. Tatăl său Dumitru Andriţoiu a fost căsătorit cu Floarea  Radu Cristian din Lăzăreşti - Schitu-Goleşti. Au fost doi copii: el şi Gheorghe Andriţoiu. Îm şcoală nu se făceau serbări de sfârşit de an. Nu se făceau excursii, nici coruri. Nicolae Andriţa (1815-1891) din Godeni a fost frate cu Gheorghe Andriţoiu, unchiul său. A apucat felul de predare a alfabetului la masa cu nisip care s-a desfiinţat înainte de a termina şcoala. Armata a făcut-o la regimentul 30 Muscel, cu contingentul 1905, iar după stagiu a fost vărsat la regimentul 70 infanterie. La 30 Muscel a făcut armata la compania a treia, comandată de căpitanul Gheorghe Lipan; a avut ca plutonier pe Toma Popescu din Bughea; acesta a ţinut cantina regimentului; comandantul acestuia era colonelul Ion Pietroianu din Rucăr. Ulterior a fost trecut la compania de Subzistenţă care făcea parte din Batalionul Adminsitrativ; aci erau majoritatea meseriaşi: brutari: Godeni, Coteşti, aninoşeni. A fost atras la această unitate de Ion Safta din Coteşti, fiind sergent instructor. Batalionul avea cuptoare mobile cu care a plecat în Moldova; a stat acolo de toamna până primăvara; transportul se făcea cu căruţele cu boi. S-au cerut elemente pentru front, din această companie şi nefiind meseriaş a fost trecut la regimentul 17 Mehedinţi. În această unitate a făcut patru luni şi a fost rănit la un picior, la Mărăşti. S-a refăcut şi a fost trecut la regimentul 12 Cantemir. A ieşit la un atac şi a stat pe brânci şi i s-au umflat picioarele şi mâinile şi i s-a spus că i s-a lăsat sângele în mâini şi în picioare, pentru că a stat prea mult pe burtă. A fost trecut apoi la regimentul 11 Siret, care l-a demobilizat. Îm 1905 era aghiotant al regimentului Adamescu din Domneşti. Ioniţă Dumitraşcu plecase atunci din regiment. A făcut armata cu Ciocan Gheorghe, Florian Tiţa şi Gheorghe Grigorescu din Coteşti. A flăcăit cu Gheorghe Ciocan, Florian Tiţa, Gheorghe Grigorescu şi Spiridon Bănică. Lăutari erau ai Cîrstii: Nicolae, Dumitru şi Ion din Vlădeşti, care i-au cântat şi la nuntă. În 1908 s-a căsătorit cu Maria Filoftia Zamfir Voican. Între nunţile de atunci şi de acum este o diferenţă: fratele de ginere mergea cu vadra goală şi cu un prosop tras prin urechile vedrei; la gârlă o umpleau cu apă; mireasa o vărsa dându-i cu piciorul şi a treia oară o umpleau şi o aduceau acasă. Când venea nunta de la ginere la mireasă erau şi călăreţi şi pe jos - erau colăcari şi le împărţeau basmale la toţi. Când ieşea mireasa afară, fratele de ginere lua vadra de apă şi stropea printre rândurile de colăcari. Câţiva glumeţi veneau cu cercuri de lemn şi le aruncau pe după gâtul celui u vadra. Unul Rădulescu din Capul Piscului spunea oraţii de nuntă ca pe basmele. Un om anume cunoştea oraţiile de nuntă. Oraţiile cuprindeau glume şi lucrări de haz şi lumea bătea din palme.
În urma războiului a fost decorat cu Virtutea Ostăşească, în amintirea înălţătorului avânt. Din Carpaţi peste Dunăre la Balcani- 1913; Crucea comemorativă fără barete. În campania din 1913 a fost până la Sofia; nu au avut loc lupte. În Regimentul 30 Muscel a făcut stagiul militar cu tineri din Godeni: Nicolae Proca, Ion Proca, Gheorghe Pantilimon, Ion Gh. Zamf. Ispas, Petre Sbrinchiş, Ioniţă Mălancu. Acesta din urmă era un sergent destoinic, inimos; a murit de tifos. L-a văzut înainte de a muri; cu o zi înainte i-a spus: Vere Andriţoiule, eu mor. Satul Coteşti are o vechime de seamă. Proprietarii ai satului au fost boierii: Rucăreanu, Bratu, Ţtefănescu, Lucianu. Casa unde şade se află pe locul cumpărat de la Ştefănescu de socrul său Zamfir Voican. Zamfir a locuit peste gârlă; căminul l-a moştenit Iancu Voican, fiul său. Unde şade el a fost motohul Moşiei Ştefănescu, care avea povarnă şi oameni de servici. Avea un lin în care încăpeau 10-12 buşi de prune. Averea lui a fost îngrijită de unul Nică Gosăvoiu, isprăvnicelul moşiei. Moşia lui Ştefănescu se întindea din Valea Mare în sus spre Schitu Goleşti. În Valea Mare a avut moşie Lucianu. Rucăreanu a avut moşia la Săfteşti. Lucianu a avut moşie unde se află localul Cooperativei; casele au fost cumpărate de Ghiţă a lui Enache. Bratu a avut moşie în Muscelul de Răsărit şi petece înfundate în sat. Conacul se pare că a fost unde au căminul ai Bratului. Unii spun că satul şi-a primit numele de la un cot al şoselei. Din sat se spune că au plecat colonişti care au înfiinţat satul Coteşti din judeţul Râmnicu-Sărat. Înaintea bisericii actuale a fost o biserică veche ce a fost stricată şi locul altarului era marcat de o movilă. Grădinăritul se face în Coteşti de circa 80 de ani. Niţă Zamfir s-a tăiat în coasă după răsboiul din 1916-1918, la Valea Oleiului, la Robaia, din imprudenşă. După ce au bătut coasele s-au tolănit pe iarbă, însă unii se jucau punând altora apă rece pe faţă; Niţă, ca să se apere s-a sculat şi a călcat pe piciorul coasei, voind sa-l alerge pe cel care îl supăra şi i-a intrat coasa în burtă; de ce căuta să se salveze, coasa îi pătrundea în burtă. A căzut jos şi sângele a început să se scurgă din el.


 
--------------------------------------------------------------------------------
 
[1] Dosar nr. 3/1865, Arhivele Statului Argeş, Fond Prefectura judeţului Muscel.
[2] Registrele de stare civilă pe anii 1890-1949 ale satului Coteşti; registrele de stare civilă ale comunei Godeni pe anii 1950-1956; dosarele de sesiuni ale deputaţilor şi ale comitetelor executive ale comunei Capul Piscului existente în arhiva oraşului Câmpulung, pe anii1956-1960.
[3] Al. Doaga, etc., localităţile jud. Argeş, 1971, 850 familii şi 970 hectare.
[4] Consiliul Popular al oraşului Câmpulung, Dosar comitete executive din ianuarie 1962.
[5] Consiliul Popular al oraşului Câmpulung Muscel, dosr nr. 113/1962, seziuni ţinute pe luna aprilie 1962, volumul V, inventariat sub nr. 103/1962, pag. 18.
[6] Ibidem, dosar nr. 110/1963, vol. VI, inventariat sub nr. 102, pag. 365-379.
[7] Ibidem, dosar nr. 112/1962, vol III, inventariat sub nr. 101, pag. 144-164.
[8] Ibidem, dosar nr. 110/1063, vol. VI, inventariat sub nr. 102, pag. 343-363.
[9] Ibidem, dosar sesiuni din luna februarie 1964, inv. 101.
[10] Ibidem, dosar nr. 110, vol. I inventariat sub nr. 87.
[11] Ibidem, dosar nr. 112/1964, inventariat sub nr. 100.
[12] Ibidem,  nr. 112/1967, inventariat sub nr. 101.
[13] Ibidem dosar nr. 110/1965, vol. V, numerotat sub nr. 91.


 


Pagina anterioară: Inscripţii de Cult
Pagina următoare: Arbori Genealogici


godeni.ro este un site web realizat şi găzduit de Mihail Dumitrache pentru COMUNA GODENI.  Toate drepturile asupra materialelor prezentate pe acest site aparţin în exclusivitate producatorului!
Copyright © 2007 Mihail DUMITRACHE.