Evoluţie Istorică

 

1. Urme neolitice. Satul Godeni nu posedă urme vechi deosebite. Dintre urmele cele mai vechi s-a păstrat din epoca neolitică, acum circa 8000 de ani, un ciocan de piatră, în mai multe exemplare: unul din acestea se găseşte la Muzeul oraşului Câmpulung şi altul la Muzeul şcolii generale Godeni. Tehnica făuririi uneltelor rămâne însă aceea a cioplirii. Această tehnică însă va ceda locul tehnicii mai avansate a şlefuirii pietrei cu ajutorul căreia se confecţionează unelte mai productive. Mai mult, pe la mijlocul epocii neolitice omul născoceşte şi procedee de perforare a pietrei; topoarele vor fi acum perforate şi fixate în cozi de lemn (Miron Constantinescu, Constantin Daicovici şi Ştefan Pascu, Istoria României compendiu Bucureşti, 1969, pag. 18.). Se pare că vârful Ghilanului ca şi Pescăreasa păstrează morminte din comuna primitivă.

2. Cinci sute cincisprezece ani de atestare istorică. Satul Godeni este atestat istoriceşte la 10 februarie 1461. Actul este reprodus în Documentele României şi Dicţionar al marilor dregători de Nicolae Stăicescu (Colecţia de documente ale istoriei României, sec. XIII- XV, Hrisovul 123. Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Secolul XIV-XVII, Editura Enciclopedică Bucureşti, 1971, pag. 16-21.). Satul a cunoscut acest caz încă din 1909 când a fost tradus de profesorul Gheorghe Sapcaliu din limba slavă după originalul de la Arhivele Statului Bucureşti. Hrisovul lui Vlad Ţepeş este important pentru că voievodul spune ca dă slugilor sale Băra şi Godea ca să le fie Godenii toţi pentru jumătate din Godeni le este veche ocină iar cealaltă jumătate au cumpărat de la Radu Grame pe 30 de fiorini. De faţă au fost la tocmirea actului boieri din Divan. Hrisovul care este cel mai vechi al oficial al satului are acest conţinut: “Cu mila lui Dumnezeu Io Vlad Voevod, feciorul marelui Vlad Voevod care oblăduiesc şi domnesc tot pământul Ungro-Vlahiei şi părţile de peste munţi, Amlaşului şi Făgăraşului herţeg. Bine voit-a domnia mea de a mea bună voie cu curată şi minunată inimă a domniei mele şi am dăruit acestea toate şi de chip bun care peste toate ... şi am dăruit întărit hrisovul meu slugilor mele lui Băra şi fratelui său Godea ca să fie Godenii toţi: fiindcă din Godeni jumătate este a lor moşie vechr iar din Godeni jumătate a cumpărat Radu Grama de 30 de florinţi, domniei mele a dat cal. Drept aceea le-a dat şi domnia mea ca să le fie moştenire, moşie ohabnică lor şi copiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor, apăraţi de vama porcilor din ... şi dijmă ... şi din ... Mărturiile: Jupan Voicu Dobriţa, Jupan Galiot, jupan Ştefan Tincul, Jupan logofăt Buriul, apătar Ion Vistier; Oprişan paharnic; stolnic Gherghina comis şi Constantin, care am scris după zisa dumnealui Vodă, în oraşul Bucureşti, luna februarie 10 zile în 6969, indiction 9. Acest izvod s-a tălmăcit după limba slavonească în limba românească, întocmai cuvintele cele văzute din hrisovul  slavonesc; iar  pentru cele şterse, nevăzute în hrisov, în locul sec sunt trade dungile mai sus văzute şi neputând a le descoperi, de aceea le-am tras şi le-am scris eu Nicolae scriitor. Tălmăcirea de mai sus este din cuvânt în cuvânt originalul slavonesc şi l-am văzut cu ochii mei parucic D. Macedonschi”. (1855 iulie 31)
Iscălitul în faţă este dumnealui parucic D. Macedonschi care a fost tălmaci la departamentul Dreptăţii în toată distina ce au fost ruşi aici în ţară şi are conştiinţa limbii slavoneşti. (1835 iulie 31 - Serdar Gheorghe Poenaru (Documente privind istoria Ţării Româneşti, veacul XIII-XV, B. Ţara Românească Vol. III, Editura Academiei R.P.R., 1953, pag. 131. Condica bisericii Godeni, înfiinţată în 1925. Ne-am folosit de copia scoasă la 1969 de profesorul Gheorghe Sapcaliu, transcrisă în condica bidericii Godeni, introdusă la data de mai sus.))
Deci primii proprietari în sensul feudal al cuvântului, în Godeni, au fost Băra şi Godea. Date despre sat nu ni se dau, dar ne atrage atenţia faptul că prin darea calului, moşneni Godeni au căutat să intre în vederile voivodului pentru a obţine eventuale favoruri pe care le-au şi obţinut prin primirea a jumătate din moşia satului şi pentru că cealaltă jumătate o deţineau mai dinainte, Vald Ţepeş şi pune în drepturi peste ocina întreagă a satului. Se poate ca acest Godea era oltean de origine - am menţionat în altă parte că în Oltenia mai sunt două sate cu acest nume (Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea, Editura Ştiinţifică 1957, pag. 226-248.) căci se ştie că în decursul timpului s-au mai aşezat olteni în sat. Se spune că satul a provenit din foştii locuitori ai castrului Jifava care în Evul mediu s-ar fi numit Grădiştea şi ar fi păstrat acest nume până nu demult timp. De alftel acelaşi lucru se poate să se fi întâmplat şi cu Coteştii care şi-au avut forma lor de organizare în apropierea castrului. Ei au putut să părăsească castrul, zidurile, risipindu-se şi atacurile popoarelor migratoare fiind tot mai dese. S-a crezut multă vreme că satul se întindea din Râul Târgului până în Râul Bratia; poziţia asemănătoare, Coteştii o dovedesc cu acte, dar hotarele Godenilor s-au întins prea puţin peste linia Huica Rugeanca. Această aşezare primordială a fost în funcţie şi de dezvoltarea statelor vecine mai mare sau mai mică, după cum s-au dezvoltat acestea.
Satul a avut dese neînţelegeri pentru hotar, cu schitenii, cu Coteştii, cu Mărcuşul şi cu Berevoieşti. Neînţelegeri au avut şi cu călugării de la Manastirea Negru-Vodă din Câmpulung sau Schit-Goleşti.
În hotarul Câmpulungului se mai găseşte Piatra întâmpinată la locul ce-i zice Piscul Ţiganului. Revendicarea de către Godeni a izlazului Faţa Grădiştei nu este un lucru întâmplător; justificarea lui porneşte de la faptul că undeva acest izlaz s-a aflat în hotarul Godenilor (Pentru obţinerea acestui izlaz au acţionat Gheorghe Niculescu şi Nicolae Vlăduţă dar s-au opus Nicole N. Iorga, care ca ginere de preot avea o situaţie materială bună şi Constantin C. Cârstea care era perceptor şi avea în sfera sa de activitate şi comuna Schitu-Goleşti.). O neînţelegere a fost cu Coteştii. După tradiţie boierii din Coteşti, Lucianu şi Vieroşanu au modificat hotarul fără ştirea Godenilor, pretextând ca aceştia sunt bolnavi de ciumă (După mărturia lui Gheorghe Gh. Pantilimon, bătrân al satului (1883-1848)). În acest noian de neînţelegeri s-a speculat faptul că în urma unei incursiuni a lui Gabriel Bethlen s-au pierdut foarte multe acte şi oamenii nu şi-au mai putut dovedi dreptul de proprietate.
Cu Berevoieştii, e drept, într-o perioadă foarte târzie, Godenii s-au împăcat cedându-le vreo 20 de pogoane de pământ, după deal şi la Huica. Această suprafaţă cedată de Godeni dovedeşte că hotarul a fost cu mult în afara celui actual.
Neînţelegerile cu Mărcuşul care provin din cauza Mănăstirii Câmpulung sunt de dată mai recentă şi privesc nord-estul punctului topografic Olteanu.
Satul Godeni s-a dezvoltat pe trei moşii: Godesc, Popesc şi Mustesc la care se adaugă şi a patra în urma migraţiunilor din Ardeal, Marghitoi, provenind dintr-un marghidan, care vindea marfă cu tolba (După mărturia aceluiaşi Gh. Gh. Pantelimon, de 65 de ani, comunicat în anii 1938-1939). El acrescut şi s-a modificat an de an şi veac de veac. A căpătat forme mai cuprinzătoare pe măsură ce oameni din diferite părţi au venit de s-au aşezat aici şi-au amestecat sângele şi au devenit oameni viguroşi şi prolifici. Prezenţa moşului mustesc nu se explică decât prin faptul că şi în satul Godeni au fost proprietari greci. Nu au locuit în comună, dar poate că centrul administrativ care a fost aici a făcut să se păstreze până astăzi uliţa Musteşti. Pare un lucru paradoxal că centrul satului este astăzi pe dreapta râului Bughea, dar pentru că punctul fotografic Siliştea este pe stânga lui, este o dovadă că la început satul era aglomerat pe această parte, mai aproape de locul de unde a pornit. Siliştea a fost părăsită după risipirea conacului boieresc, către anul 1800, al lui Radu Golescu, care şi unise moşia Godenilor, cu aceea de la Schitu-Goleşti, mult mai întinsă.
Satul, chiar în vremea lui Vlad Ţepeş, era cunoscut până la domnie.

3. Hrisovul lui Alexandru Mircea. Peste 109 ani, mai apare un alt hrisov, dat de Alexandru Mircea, proprietar apărând Dobra: „Dă domnia mea poruncă domniei mele Dobrei cu fiii săi, câţi Dumnezeu şi va da ca să şi fie ocină în Godeni, toată partea lui Stoica, oricât se va alege, din câmp şi din pădure şi din apă şi din uscat şi de pretutindeni pentru că a cumpărat Dorbra de la Stoica pentru 2500 de aspri gata” (Documente privind istoria României, veacul al XVI-lea, B. Ţara Românească, volumul 3, Editura Academiei R.P.R., 1953, pag. 374.). Hrisovul este din 10 ianuarie 1571 şi conţinutul său complet este acesta: „Cu mila lui Dumnezeu, Io Alexandru Voivod şi domn a toată Ţara Românească, feciorul marelui şi bunului Mircea Voivod sin Mihai voivod dat-au domnia mea această poruncă a domniei mele Dobrei şi feciorilor ei, câţi Dumnezeu şi va da, ca să-i fie ei moşie la Glodeni, partea lui Stoica toată, oricât se va alege din câmp şi din pădure şi din apă şi din uscat şi de pretutindenea pentru că au cumpărat Dobra dela Stoica drept 2200 de aspri şi i-au vândut Stoica de a lui bună voie cu ştirea tuturor megieşilor dinaintea domniei mele. Drept acea am dat şi domnia mea Dobrei ca să-i fie ei moşie ohamnică ei şi feciorilor, nepoţilor şi strănepoţilor şi de către oameni să nu se clătească, după zisa domniei mele , iată şi martori am pus domnia mea jupan Neagoie vornic, jupan Ioan vel logofăt şi Stan spătar şi Brat vistiernic şi Mitrea comis şi Contea paharnic şi jupan Stoica vel postelnic, ispravnic şi Neageo vel vornic şi cu Cârstianul am scris în scaunul cetăţii în Târgovişte în luna lui Ghenarie 10 zile de la Adam curgerea anilor vălcat 7079.
Acest izvod s-a tălmăcit în limba românească întocmai după hrisovul cel slavonesc la Şcoala Domnească, ca sfântul Gheorghe vechi din Bucureşti de mine cel mai jos iscălit. (1825 mai 12)
Chiriţă dascăl slavonesc ispisah, Această tălmăcire este scrisă şi iscălită de răposatul Chiriţă dascălul slavonesc spre credinţă şi adeverire să se crează. (Gheorghe Poenaru, serdar (Am folosit prima dată copia extrasă de profesorul câmpulungean Gheorghe Sapcaliu la 1909 şi înscrisă în condica bisericii din Godeni după 1925.)).
Hrisovul lui Alexandru Mircea, deci hrisovul de mai sus, are importanţă ca fiind mai nou decât hrisovul lui Vlad Ţepeş care este sărac în date, că ne dă unele amănunte: dreptul Dobrei se întinde asupra moşiei lui Stoica, terenurile se diferenţiază: câmp, pădure, apă (Drept de moară). Fiind vorba de cumpărare de pământ de la Stoica, voivodul nu face altceva decât să recunoască o transmitere de pământ: „drept am dat şi domnia mea Dobrei ca să-i fie moşie ohamnică”. Hrisovul detaliază felul pământului deci arată în ce a constat cumpărătoarea. Hrisovul acesta s-a produs la o înaintare în vreme, când viaţa satului se precizează mai bine. Voivodul recunoaşte că Dobra a cumpărat terenuri de la Stoica, o întăreşte în drepturi pe această cumpărătoare. Din cauza organizării feudale a teritoriului statului, din cauză că marea proprietate se fărâmiţează, pământul ajungând în final în mici parcele, iar capacitatea economică a proprietarilor slăbită din cauza nestabilităţii politice care face ca impozitele să crească tot mai mult, urmează înstrăinarea pământului şi în cazul nostru a locului de păşune, muntele (Înstrăinări mărunte de pământ nu se fac numai în Godeni, ci şi în satele vecine, la care apar martori din Godeni: Micul la 21 februarie 1626, Brătilă la 29 ianuarie 1630, Duca Legănaru la 20 august 1631, popa Albu la 1625 (Documenta Romaniae historica vol XXI, pag.33-34; Ibidem vol. XXIII, Editura Academiei R.P.R., vol. XXIII, pag. 78-79, idem pag. 429-430. Se produc şi vânzari de întinderi mai mari şi mai mici: Iane, fiul lui Duca Legănaru vinde pământ în Lungeşti la 2 ianuarie 1878; Rădana  călugăriţa, fica lui Duca Legănaru, face un schimb de pământ cu mânăstirea Aninoasa, la 6 mai 1685; ea mai vinde mânăstirii o bucată de teren la 14 aprilie 1691; la 19 decembrie 1747; Godenii au judecată cu Coteşti pentru hotar la 15 noembrie 1830, Godenii şi Coteşti au înfăţişare pentru alegerea moşiei Mănăstirea Aninoasa. Se pare că aceasta a avut o posesiune în hotarul satului Godeni, numit Codeşti, într-un document din 22 iulie 1832, când se fac schimbări de case între Nicolae Stefănescu şi Nicolae Bâţcoveanu (nr. 483, 2381,2783,2817, 2819, 2820, 3076, 5486, 13232, 13407, în Arhiva Mitropoliei Ţării Româneşti)).

4. Hrisovul lui Alexandru Coconu. După cincizeci şi şapte de ani se prezintă un alt document care prezintă ca proprietar pe Duca Legănaru. Hrisovul de care este vorba este dat de Alexandru Cuconu la 4 mai 1627. I se recunoaşte lui Duca Legănaru ocină în Godeni, cu câmp, apă, pădure şi vatra satului, vad de moară, munte, un rob Stănilă, cumpărate de Mihai Legănaru, în timpul lui Simion Movilă de la Tatul, se menţionează delniţa  lui Pavel de la Testu, livadia de la Brătilă, de la Micu, ocină cu cinci delniţe din satul Căpriorul, al lui Dan, Stanislau, Fultican, Vâlcu, Mihotcă, delniţa lui Tacală din Căprioru, delniţa lui Tatul, ocina din Lăngeşti, partea lui Neagoe, fiul lui Şerban şi de la fraţii lui Neagoe, fiul lui Vâlsan, i-a mai cumpărat ocină popii Neneciu. Duca a cumpărat în Godeni, un loc de casă cu grădină de pruni, apoi un loc de casă cu două livezi, o livadă la Cozieni, o ocină în Coteşti, de la Vlaicu şi Tatul, apoi o vie în dealul Vrăneştilor de la Gheorghe diaconul, fiul popii Voicu din Câmpulung (Am folosit la început copia extrasă la 1909 de profesorul  Gheorghe Şapcaliu, dar şi pe aceea din anul 1940 extrasă de preotul Ion Răuţescu. Ele sunt înregistrate în condica bisericii Godeni. Arhivele Statului Bucureşti, Fondul Mănăstirii Câmpulung, XXX/1original slav, hârtie 42/28, pecete aplicată căzută,  traducere şi copie în manuscrisul 204, fila 126-128 şi manuscrisul 709, fila 464-465). Actul conţine numeroase amănunte fiind superior celorlalte anterioare şi este datat 4 mai 1627 şi are acest conţinut: „Din mila lui Dumnezeu Alexandru Voevod şi domn a toată Ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea-bunului răposatului Io Radu Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sluga domniei mele Duca Legănaru şi cu fiii săi căţi Dumenzeu i-a dăruit ca să fie ocină în satul Godeni însă partea lui Tatul toată din câmp şi din apă şi din pădure şi din vatra satului şi cu vad de moară şi cu munte şi cu un vecin român, anume Stănilă, pentru ca această ocină şi cu acest vecin i-a cumpărat Mihai Legănaru, partea lui Duca, încă în zilele lui Simion voevod de la Tatul pentru 5500 aspri gata. Şi iarăşi a cumpărat Mihai Legănaru delniţa lui Tatul toată pentru 2200 de aspri. Şi iarăşi a cumpărat Mihai Legănaru iarăşi o livadă de la Micu pentru 200 aspri gata şi iarăşi a cumpărat Mihai Legănaru, tatăl lui Duca, ocină în satul Căpriorul, însă cinci delniţe, anume cu Dan şi Stanislav şi Fultican şi Vâlcu şi Mihot că de la Stan Căpârţun pentru 12000 de aspri gata. Şi iarăşi a cumpărat Mihai Legănaru, o delniţă cu 12 ogoare de la Tacală din Căpriorul pentru 2400 aspri gata; iar a mai cumpărat Mihai Legănaru o delniţă iar în Căpriorul de la Tatul cu 12 ogoare pentru 2400 aspri gata, încă în zilele lui Simeon Voivod. Şi iar a cumpărat Mihai Legănaru ocină în satul Lăngeşti însă partea lui Neagoe, fiul lui Şerban Toacă, de peste tot hotarul, şi cu vecinii cât a ţinut el şi cu toată partea lui de ocină pentru 5500 aspri gata. Şi iar Mihai Legănaru, ocină în Lăngeşti de la fraţii lui Neagoe, fiii lui Vişan, fiii lui Cragomir şi Radu, fiul lui Bratu şi de la Neagoe, fiul lui Sin părţile lor de ocină şi să fie vecini pentru 3000 de aspri gata. Şi au vândut ei de a lor bună voie, iar în zilele lui Simeon Voevod. Iar a cumpărat Mihai Legănaru ocină în sat în Lăngeşti şi Negeşti, însă partea popii Nenciu toată oricât se va alege de peste tot hotarul de la popa Nenciu pentru 3000 de aspri şi să fie şi el vecin, iar în zilele lui Simeon Voivod şi iar a cumpărat sluga domniei sale Duca, ocină în Godeni, însă un loc de casă şi cu grădină de pomi pentru 500 aspri gata. Şi iar a cumpărat Duca un loc de casă şi două livezi în câmp de la Mihai şi de la ... (loc rupt) s-au lăudat pentru 600 aspri gata. Şi iar a cumpărat o livadă în ocina Coteştilor de la Vlaicu şi de la Tatul din Coteşti pentru 1500 de aspri gata. Iar a cumpărat sluga domniei mele Duca Legănaru o vie şi cu ... (loc rupt) din dealul Vrăneştilor de la Gheorghe Diaconu, fiul popii Vlaicu din Câmpulung, pentru patru mii de aspri gata. încă din zilele răposatului părinte al domniei sale Io Radu Voevod şi au vândut aceşti oameni numiţ şi aceste ocine şi vii mai sus zise de a lui bună voie şi citirea megieşilor din jurul locului şi am văzut domnia  mea şi zapisele acestor vânzători toate la mâna slugei domniei mele Duca Legănaru pentru aceste ocine mai sus zise, cu mulţi oameni buni martori. Deaceea am dat domnia mea lui Duca Legănaru ca să-i fie aceste ocine şi vii mai sus zise de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni necinstiţi, după porunca domniei mele. Iată dar şi martori punem domnia mea, jupan Popoa marele vornic, jupan Brizea marele logofăt şi Dumitrache  mare vistier şi Mihai mare spătar şi Bartolomeu mare stolnic, Pavlache mare comis, Apostol mare paharnic şi ispravnic Hrizea mare logofăr. Şi am scris Stancul logofăt în oraşul  de scaun  Bucureşti, luna mai 4 zile, de la Adam cursul anilor în anul 7135 (1627). Io Alexandru voevod din mila lui Dumnezeu domn (Am folosit la început copie extrasă la 1909 de profesor Gheorghe Sapcaliu şi pe acea din anul 1940 extrasă de preotul Ion Răuţescu. Ele sunt înregistrate în condica bisericii Godeni,  Arhivele Statului Bucureşti, fondul Mânăstirii Câmpulung XXX/1, original slav, hârtie 42/28, pecete aplicată căzută,  traducere şi copie în manuscrisul 204, fila 126-128 şi manuscrisul 709, fila 464-465). Hrisovul întăreşte cumpărătorilor lui Duca Legănaru, dar şi moştenirea ce are dela tatăl său Mihai Legănaru. Hrisovul vorbeşte de dobândiri din vara satului, vad de moară, munte şi un rumân, Stănilă. Apar şi proprietăţi în Căpriorul Dâmboviţa. Apariţia rumânului denotă slăbirea proprietăţii moşneneşti. Copia preotului Ion Răuţescu este însoţită de o notă explicativă care spune: „Voevodul Alexandru Cuconul a întărit stăpânirea lui Duca Legănaru peste toate cumpărătorile făcute de tatăl său Mihai, în timpul voevodulu Simion Movilă care a domnit în anii 1600-1602. Prin vecini sau rumâni se înţelege cel ce se vânduse altuia şi cu partea lui de moşie sau de ocină. Un astfel ar avea nevoie să fugă altundeva că era legat de proprietarul căruia se vânduse. Încercând  să fugă era prins şi adus înapoi. Curios că şi un preot numit Nenciu din Lăngeşti, cătun al Vlădeştilor se vânduse în zilele lui Simion Movilă, totodată şi cu partea lui de moşie cu suma de 3000 de aspri - asprul era cea mai mică monedă. Popa Voicu din Câmpulung vinde direct lui Duca Legănaru în timpul domniei lui Alexandru Cuconul (1623-1627) via de la Vrăneşti. Din alte documente rezultă că acest popă Voicu avea mai multe ocine şi vii în comuna Tigăneşti. Mihai şi Duca Legănaru apar în documente, ca cei mai înstăriţi oameni din Godeni, în primele decenii ale secolului al VII-lea. (ss. Preot Ion Răuţescu, Dragoslavele - mai 1967)
Nota explicativă arată şi menţionează şi hrisovul  că Duca Legănaru a cumpărat o vie la Vrăneşti dela preotul Voicu din Câmpulung şi aflăm cum un locuitor din satul Godeni a intrat în posesia unei vii în deal; probabil mai târziu alţi locuitori au dobândit vie în dealul Ciocăneştilor, cum au fost Dumitrache Staicu şi copiii lui Ioniţă şi Mihalcea Dumitrache. Dumitrache Staicu este indicat ca vecin de vie în acest act: Adică eu Toader şi Enache Toşoiu, împreună cu soţia mea, dat-am acest zapis al meu la mâna sfinţiei sale părintelui popa Sava  sin diaconul Gheerghina ot Câmpulung precum să se ştie că având  eu o vie în Ciocăneşti pe moşia Radului vodă ce se hotărăşte pe dinsus cu dumnealui logofăt Dumitrache sin vătaf Staicu iar pe dinjos cu dumneaei jupâneasa Sinia, afară de alt răzor ce este cu poalele lui şi iar se hotărăşte pe dinsus cu Dumitrache sin Staicu, iar pedela vale cu Niţu Tabacu şi am vândut de bună voiea mea nesilit de nimeni în taleri 120, adică una sută douăzeci, încă cu toate acareturile, viile şi cu jgheab; şi când am vândut am dat tuturor rudelor şi vecinilor de ştire şi n-au voit să cumpere. Şi să aibe sfinţia sa a stăpâni cu bună pace, atât de către mine cât şi de către neamul meu tot. Şi pentru mai adevărată credinţă m-am iscălit punându-mi şi degetul în loc de pecete ca să se crează. (1820 februarie 15)
Eu Toader împreună cu soţia sa Neacşa am vândut. Eu popa Constantin martor şi am scris eu logofătul Ioniţă cu părintele iconom, cu zisa mai sus numiţilor fiind şi faţă când s-au dat banii” (Preotul Ion Răunţescu, Câmpulung-Muscel, Tipografia Gheorghe N.Vlădescu, Câmpulung Muscel, 1943, pag.287.).

5. Hrisovul lui Matei Basarab. Hrisovul lui Matei Basarab se produce peste 19 ani,  după cel al lui Alexandru Cuconul şi consfinţeşte vinderea de către Godeni a unei părţi din muntele Moşoroaele. Se derduce de aici că actele domneşti sunt mai dese, că zapisul făcut de către locuitorii Godeni trebuia întărit de voevod şi amestecul acestuia într-un act de înstrăinare însemna că el patrona declinul social în care se afla ţărănimea la jumătatea secolului al XVII-lea. Hrisovul arată că voevodul dă poruncă lui Radu Urmălan, Frăţilă, Ratea, Negoiţă, Dan, Valsislav, Martin ca să se împace cu Preda din Lereşti care s-a sculat să ţie el acel munte Moşoroaele (După un hrisov care nu s-a cunoscut până acum, din 1529, fără lună şi zi, satul poseda un munte care se chema Rădilă, unde se întăresc proprietăţi lui Radu şi Coadă clucer şi alţii. Actul se găseşte în copie la Arhivele Statului Bucureşti, manuscrisul 454). Se confirmă hotărârea sătenilor Godeni (A se vedea capitolul Agricultura) care au vândut muntele mănăstirii şi mai mult pentru pomană având scrişi la pomelnic pe Băra (Este amintit în hrisovul lui Vlad Ţepeş; Diica probabil că a fost soţia lui) şi Diica. Se precizează  că lereştenii să nu aibă nici o natură cu muntele (Arhiva bisericii Godeni). Conţinutul acestui hrisov este acesta: „Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab voevod şi domn dat-am domnia mea aceastp poruncă a domniei mele acestor oameni din Godeni, ot sud Muscel anume Radu Urmălan, Brătilă, Ratea, Negoiţă, Dan Vladislav, Martin care să fie cu pace de către Preda ot Lereşti şi de către feciorii lui şi de către nepoţii lui şi de către toate rudeniile lor pentru un munte ce au vândut aceşti oameni ce scrie mai sus părintelui egumen Melhisedec de la sfânta mănăstire ot Dolgopol pentru că s-au sculat Lereştii ca să lepede banii sfintei mănăstiri şi să ţiie ei acel munte ce se cheamă Muşoroaele şi zicându-i că sunt mai volnici iar aceşti oameni ce scriu mai sus, ei au venit toţi de faţă înaintea domniei mele de au mărturisit cum că au vândut sfintei mănăstiri şi mai vârtos au dat pentru pomană moşilor lor şi şi-au scris la pomelnic pe moţii lor Băra şi Diica. Drept ceea domnia mea am judecat şi am dat acestor oameni ce scriu mai sus ca să fie în pace decât Lereşti şi de către toţi câţi scriu mai sus mai mult val sau mântuială să nu aibe şi muntele să fie stătător sfintei mănăstiri, cum l-a vândut şi l-a dat şi pentru pomană căci pomana nu este nimeni volnic a o sparge şi Lereştii să nu mai aibă nici o treaba de acum înainte şi în alt chip să nu fie, ci după zisa domniei mele. (Scris luna mai 29 leat 7154 (1646) - Eu Matei Voevod (Arhiva bisericii Godeni. Actul nu este publicat în D.I.R))
La aceeaşi dată, Matei Basarab  dă poruncă egumenului Melhisedec, recunoscând vânzarea făcută de către Godeni iar hotarele muntelui sânt: Curmătura Dobrişului, piatra denutată, Valea Argeşului, paragina toată, pădurea de răşină în luncă. Muntele  a fost cumpărat de egumenul Melhisedec, dela Rdu Urmălan, Brătilă, Ratea, Negoiţă, Vladislav, Martin, Dan, pe preţul de 50 de ughi... având şi doi moşi scrişi la pomelnic, Băra şi Diica. Menţionează  că s-a sculat Preda din Lereşti, cu nepoţii lui voind să întoarcă banii mănăstirii pentru a lua ei muntele, fiind mai aproape de munţii lor. Vânzătorii au confirmat domniei că au vândut muntele mânăstirii şi l-au vândut mai mult pentru pomană. Hotărăşte ca vânzarea să rămână bine făcută şi Preda să nu mai aibă niciun amestec cu muntele. Actul este semnat şi de marele ban Gheorma, marele vornic Dragomir, marele logofăt Radu, marele vistier Stroie, marele spătar Diicu,  marele stolnic Barbu, marele postelnic Constantin, marele comis Radu, marele paharnic Drăguşin,  ispravnic fiind marele logofăt Radu.
Hrisovul are acest conţinut: „Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Voevod, domn a toată ţara muntenească - românească dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele, a sfintei şi dumnezeieştei mânăstiri a domniei mele ot Câmpulung. Hramul cinstitei adormiri  a Stăpânei noastre de Dumnezeu născătoare şi pururea fecioara Maria şi părintelui Melhisedec egumenul şi tuturor monahilor ce vieţuiesc întru această sfântă mănăstire, un munte ce se cheamă Muşoroasele, însă două părţi a doi moşi  şi dintr-a treia parte cât este partea altui moş, iar să fie sfântei mănăstiri şi dintr-acea parte a treia parte este închinată sfintei mânăstiri pentru pomană. Şi să se ştie şi semnele hotarului acestui munte: Curmătura Dorbiaşului şi din sus piatra detunată şi despre răsărit Valea Argeşului şi despre apus paragina toată şi pădurea de răşină în luncă. Pentru că acest munte ce scrie mai sus, cumpăratu-l-a părintele egumen Melhisedec, năstavnicul sfineti mănăstiri Câmpulung dela satul Godeni, anume de la Radu Urmălan şi de la Brătilă, Ratea, Negoiţă, Vlasislav, Martin, Dan însă două părţi a doi moşi drept ughi 50 bani gata şi mai vârtos au dat aceşti oameni ce scriu mai sus pentru pomană şi şi-au scris şi doi moşi ai lor la sfântul pomelnic anume Băra şi Diica ca să se pomenească sufletele lor la sfântul jertfelnic. Iar dintr-un moş a treia parte este închinată sfintei mânăstiri numai pomană fără niciun ban cum am văzut domnia mea şi  zapisul acestor oameni ce scriu mai sus la mâna părintelui egumen Melhisedec de la sfânta mânăstire ot Câmpulung. Iar după acest sculatu-s-a Preda ot Lereşti cu feciorii lui şi cu nepoţii lui, zicând că sânt cei mai volnici a cumpăra acest munte căci se hotărăşte  cu munţii lor ca să lepede banii părintelui egumen Melhisedec, iar aceşti vânzători ce scriu mai sus ei au venit toţi de faţă înaintea domniei mele în divan de au mărturisit  cum ei mai vârtos pentru  pomană a dat acest munte la sfânta mănăstire la Câmpulung, ca să pomenească moţii lor şi că pentru pomană l-au dat în aceşti bani ce scriu, iar preţul i-a fost mai mult. Într-aceea domnia mea am căutat şi am judecat  pe dreptate şi pe lege dimpreună cu toţi cinstiţii dregători domniei mele şi am adevărat domnia mea, cum aceşti oameni ce scriu mai sus ci pentru pomană au dat acest munte la sfânta mânăstire şi pomana nu poate nimeni să o spargă, tot omul este volnic cu moşia lui ci să aibe a ţinea sfânta mânăstire Câmpulung acest munte ce scrie mai sus cu pace iar Preda ot Lareşti cu fiii lui şi cu nepoţii lui nimic treabă să n-aibe pentru ei a spargere pomană că a rămas de lege. Drept acea a dat domnia mea sfintei şi dumnezeeştei mânăstiri a domniei  mele Câmpulung, acest munte de mai sus scris să fie sfintei mânăstiri statornic şi cu toate hotarele precum mai sus s-au scris şi deasemeni neclintit după spusa somniei mele, Iată dar şi martori aşează domnia mea pan Gheorma, vel ban, Dragomir vel volnic, Radu vel logofăt, Stroie vel vistier, Diicu vel spătar, Barbu vel stolnic, Radu vel comis, Drăguşin vel paharnic şi ispravnic jupan Radu, vel logofăt. Şi am scris eu Mareş logofăt Gheorghevici  în scaun la cetatea Târgoviştei. (Luna mai 29 de zile leat 7154 (1646) - Matei Voivod (Arhiva bisericii Godeni. Copia a fost scoasă de preotul Ion Răuţescu în 1940 şi actul nu a fost publicat în Documentele Istoriei României))

6. Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu. După 1640, când s-a înfiinţat conacul Goleştilor în satul Goleşti, Stroe Golescu, marte vornic pune bazele moşiei Goleştilor la Godeni, după 1660, căci conform inscripţiei după crucea aşezată lângă biserica Băneasa, la 1667, se poate aproxima că după 1660, s-a construit şi conacul moşiei care a fost amplasat casei locuitorului Ion I. Enache şi biserica conacului amplasată în grădina locuitorului Gheorghe Oncioiu. Nici biserica cu excepţia crucii care se găseşte în acelaşi loc, nici conacul nu mai înfăţişează urme. Bătrânii ştiau că pe la 1900, o temelie înaltă de 70 cm., amintea de construcţia vechiului conac, care se află pe proprietatea bunichii şi mătuşii locuitorului Ion I. Enache: Joiţa N. Enache şi Paraschiva I. Mareş. Temelia conacului s-a irosit prin săpăturile făcute de căutătorii de comori, iar piatra a fost folosită în construirea caselor. Este importantă hotărnicia care s-a consfinţit prin hrisovul lui Constantin Brâncoveanu de la 4 martie 1697. Aceasta întăreşte în drepturi pe marele comis Radu Golescu. S-au ales 25 de delniţe. S-a ales moşie atât fr o parte cât şi de alta a râului Bughea; s-a ales dinspre Berevoieşti (Moşia cuprindea Ghorman, Fânaţi, Siliştea, Cânipişti, Cârnul, Solda, Lunca, Mărăcinii Goleacului, Andolie, Chinga Bisericii, Muscelul de apus, după Deal, Muret, Cărpeniş, Podul de Sus, Valea Pleşciorilor, Poeana, Căbarta, Coasta Pârlită şi Pleaşa). Marele comis Radui Golescu avea moşie de la moşu-să Stroe Golescu fost mare vornic care a cumpărat cu zapise de la oamenii din sat. Radu Golescu are şi moştenire şi cumpărători. Moşia sa era amestecată cu moşia sătenilor. Pentru separarea moşiilor au luat 12 boieri din divan în calitate de hotarnici. Primele ştiri despre măşia Goleştilor ni le dă această hotărnicie. La data când ea s-a făcut proprietar al moşiei era marele comis Radu Golescu. Hotarul nu era dintr-o trăsătură, ci cuprindea şi petece înfundate. El a intenţionat să-şi comaseze proprietăţile. A urmărit acelaşi lucru pe care l-a urmărit peste 200 de ani preotul  Constantin Diaconescu. Radu Golescu sau Răducanu, fiul lui Matei Golescu Leordeanu, mare comis, nepotul lui Stroe Lerodeanu, mare vornic, căsătorit cu Marica, fiica lui Stoean Florescu, comis, rudă cu familia Cantacuzino şi Elena, fiica lui Pavlache caragea banul, cumnată cu Statia Socoteanu, mare vistiernic. El apare ca membru al divanului: fără titlu: 4 noembrie 1679 - 1 aprilie 1680 - 25 octombrie 1689; este trimis de Constantin Brâncoveanu la Braşov, la 10 aprilie 1689; fără titlu: 22 februarie 1683 - 29 noiembrie 1689; apare  alternativ  şi fără titlu şi ca postelnic; trimis  de Constantin Brâncoveanu să aducă în ţară pe aga Constantin Bălăceanu, rămas la austriaci; agă 28 mai 1690 - 25 septembrie 1694; ispravnic al scaunului Bucureşti: 8 august 1693, fost mare agă şi agă: 1 aprilie 1695 - 28 noiembrie 1696; mare comis 4 ianuarie 1697 - 4 iulie 1700; ispravnic la zidirea mânăstirii Brâncoveni (1699); ispravnic de Câmpulung: 3 septembrie - 14 octombrie 1700; fost mare comis: 12 aprilie 1703 - 8 decembrie 1704; mare clucer 29 mai 1707 - 10 decembrie 1709; mare vornic 17 ianuarie 1710 - 1 ianuarie 1713; mare logofăt 5 mai - 9 octombrie 1715; mare spătar 3 martie - 20 august 1716; caimacan al lui Nicolae Mavrocordat înainte de venirea acestuia  în ţară, după venirea sa ca domn. A avut un rol de seamă la aducerea austriacilor la Bucureşti la 1716, după care a plecat în transilvania; consilier în Oltenia ocupată de austrieci; ctitor cu Constantin Brâncoveanu la biserica sfântul Ioan Grecescu  din Bucureşti (1703). Copii: Constantin mort de tânăr. Vişe, Zoiţa căsătorită cu Ştefan Pârşcoveanu: Ancuţa căsătorită cu Ion Bălăceanu şi o alta (Rada) căsătorită cu Nicolae Ştirbei, fiul lui Ilie Stirbei prin care s-a continuat familia Golescu (Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XV-XVII, Editura Enciclopedică Română Bucureşti 1971, pag. 186-187). Această alta căsătorită cu Nicolae Ştirbei este Rada Ştirbei care la 18 iulie 1747 lichidează moşia Goleasca vânzând-o la licitaţie la mai mulţi săteni.
Hotărnicia din 1697 are acest conţinut: „Cu mila lui Dumnezeu Io Constantin Bâncoveanu voivod şi domn a toată România (Termenul este folosit la o dată veche), dă domnia mea această poruncă cinstitului şi credinciosului boierului domniei mele, Radu Golescu, vel comis şi cu feciorii lui câţi Dumnezeu îi va dărui ca să-i fie lui ocină în satul Godeni ot sud Muscel. Însă de peste toată ocina satului, în Silişte delniţe 25 care s-au dat şi s-au ales această moşie pe de o parte de râul ce se cheamă Bughea, dinspre răsărit şi moşia de câmp; i s-au dat şi s-au ales dinspre Berevoieşti, din câmp, din pădure, din apă, din siliştea satului cu tot venitul, dinspre tot hotarul, de la moşnenii de acolo, cu zapis adeverit şi cu mărturii şi tot a obţinut boierul domniei mele Radu Golescu, vel comis, de moştenire de la moşu-său, Stroe bivel vornic şi de cumpărătoare ce au cumpărat de atunci încoace de la moşneni de acolo, cu zapis adevărat şi cu mărturii şi tot a obţinut boierul domniei mele această moşie de la Godeni ce au avut de moştenire şi de cumpărătoare cu bună pace. Deci fiind această moşie amestecată cu moşia moşnenilor de acolo şi vrând boierul domniei mele ca să-şi aleagă partea lui de moşie de la Godeni, de către moşnenii de acolo, cu toţii s-au învoit şi au luat din divan  dinaintea domniei mele 12 boieri hotarnici, pe răvaşele domniei mele anume: Vlaicu Jugureanu, Dragomir Romanescu, Iane logofăt ot Retevoieşti, Constantin Căpitanul ot tam, Vlaicu căpitan ot Coteşti, Miriţă Stâlpeanu, Dumitraşcu Cămărăşescu ot Câmpulung; Enache pârcălabul ot Brătieni; Voicu Muşetescu, Vlad Ghinescu împreună şi cu sluga domniei mele Enache al doilea portar. Deci când a fost la zi şi soroc, iar aceşti 12 boieri ce scriu mai sus, după porunca domniei mele, ei s-au strâns toţi la un loc şi au mers la această moşie de la Godeni fiind şi toţi oamenii de faţă, le-am cerut să scoată moşnenii cărţi domneşti şi scrisori ce va avea pe moşia satului Gidenilor, ca să poată adevăra în tot hotarul, cât este partea boierului domniei mele de moşie acolo la Godeni; deci ei aşa au dat seamă înaintea acestor 12 boieri, cum scrisorile cele vechi ce au avut ei pe moşia Godeni au pierit toate căci de mai înainte vreme de când cu ungurii cei de demult, iar ei ştiu că peste toată ocina satului sânt delniţe o suta şi aşa au ţinut moşii şi părinţii lor  şi ei până acum. Deci aceşti boieri şi împreună cu boierul domniei mele, Radu Golescu, mare comis, ei n-au putut crede cum  să fie delniţe o sută; una că nici un temei nu au scris, a doua că şi hotarul li s-a părut mai mic, decât alte hotare unde sânt delniţe mai puţine şi necrezând aşa i-au fost ajuna judecata neavând scrisori şi să jure sătenii din Godeni cu 6 oameni pe acest cuvânt ce au zis ei cum că sânt delniţe o suta, nu sânt mai puţine, nici nu le-au mai măsurat ei, după cum ler-au ţinut moşii şi părinţii lor şi pe cât vor jura ei că are boierul domniei mele, Radu Golescu vel comis, moşia acolo pe atâta să ţie. Iar apoi ei neputând jura cu toţii s-au rugat la boiarinul domniei mele Radu vel comis şi la cei 12 boieri li s-au tocmit şi i-au aşezat  cu voia tuturor de au dat şi au ales boierinului domniei mele Radu Golescu vel comis aceste delniţe 25 în Silişte şi la câmp ce i s-au venit parte dinspre Berevoieşti, făcând şi moşnenii din Godeni zapisul lor pe această tocmeală să ţină boierinul domniei mele aceste 25 de delniţe şi după tocmeala şi aşezământul ce au făcut ei cu boierinul domniei mele Radu Golescu vel comis iar aceşti 12 boieri ce scriu mai sus după obicei au mers de-au pus pietre hotar şi semnele hotarului încă să se ştie: din hotarul Coteştilor pe apa Bughia în sus până în gura văii Padului şi până în piatra de la măr şi din piatră peste muche la vale pe sub Oboraşul Mărăcinilor, iar în piatră şi din piatră curmeziş la vale până în mărul din Valea Penteleului şi pe vale în sus iar până în piatră şi din piatră pe vale prin Râpa Plesciori şi din Râpă pe muche la deal pe troian, pe lângă doi mesteceni din câmp şi tot pe troian până în piatra unde se împreună cu hotarul Berevoieştilor şi din piatră în jos pe muche tot pe hotar până în piatra cea veche şi din piatră tot pe muche până în Huica şi din Huica la vale cât zăvârneşte cu Berevoieşti şi din vale curmeziş până în hotarul Coteştilor şi de acolo la deal până în vârf la vale tot pe hotar până vine iar, iar până în apa Bughii. Precum am văzut domnia mea şi cartea acestor 12 boieri de ales şi hotărnicia acestei moşii de la Godeni şi zapisul oamenilor de acolo de tocmeală şi de aşezământ pe această parte de moşie  şi pe aceste douzecişicinci  de delniţe ce scrie mai sus întărite cu peceţile şi cu iscăliturile la mâna boierinului domniei mele Radu Golescu vel comis. Drept  acea şi domnia mea am dat această carte a domniei mele cinstitutului  şi credinciosului boiarinului domnieie mele Radu Golescu vel comis ca să aibe şi stăpâni această moşie de la Godeni în Silişte delniţa 25 peste apa despre răsărit şi câmpul despre Berevoieşti, din piatră în piatră şi din semn în semn, cum scrie mai sus precum s-au ales şi au hotărât aceşti 12 boieri să-i fie moşie stătătoare lui şi feciorilor, nepoţilor în veci şi am întărit cartea aceasta cu tot sfatul şi cu toţi credincioşii boierii domniei mele: Pan Cornea Brăiloiu, vel ban Cralovschi, pan Stroe vel vornic Leurdeanu, pan Ducu Rudeanul, vel logofăt; Pan Mihai Cantacuzion vel spătar; pan Şerban, vel vistiernic; Pan Constantin Ciorogârleanu, vel clucer; Pan Dumitraşcu Caramanloiul vel postelnic; pan Vergo vel paharnic; pan Radul Izvoranul vel stolnic; pan Iorga vel sluger; Pan Constantin Corbeanu vel pitar; ispravnic Toma Cantacuzino, al doilea logofăt şi s-au scris cartea aceasta în oraşul domniei mele, în Bucureşti, la al noulea an al domniei mele de Ţar logofeţelul.” (Meşiţa, martie 4, leat 7205 (Hotărnicia lui Constantin Brâncoveanu se găseşte în copie la Parohia Godeni. Actul a fost copiat de profesorul Gheorghe Şepcaliu şi s-a transcris în condică. Nu este publicat în colecţia de documente D.I.R.)).

7. Vinderea la licitaţie a moşiei Goleasca. După moartea lui Radu Golescu vel comis, moşia a intrat în posesia a fiicei sale Rada, căsătorită cu Nicolae Ştirbei care au vândut-o locuitorilor satului pe preţul de 250 de taleri. în preţul vânzării nu se includ şi rumânii - probabil părăsiseră moşia - şi în cazul că vor fi descoperiţi, ea îşi păstrează dreptul asupra lor. Zapisul are acest cuprins: „dat-am zapisul nostru la mâna megieşilor din Godni, precum să se ştie că având noi moşie de la părinţi acolo, la Godeni sub Muscel şi moşia fiind cumpărată tot de la ei şi fiindu-ne acea moşie de vânzare ne-am tocmit cu ei şi eu am vândut în bani gata talere 250 taleri bani gata şi am luat aceşti bani toţi în mâna mea însă moşia fără de rumâni, iar rumânii când se vor afla undeva să am a-i lua sub stăpânirea mea. Şi le-a dat toate zapisele cele vechi de cumpărătoare şi hrisoavele domneşti şi cărţile de hotărnicie; să aibă ele a stăpâni acea moşie de veci, eu şi tot neamul lor, să le fie moşie ohabnică de către mine şi de către tot neamul meu. Şi am vândut cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos şi pentru credinţă am iscălit mai jos cu mâna noastră.” (ilie, 18 leat 1747 Rada Ştirbei, fiica răposatului Radu Golescu, biv vel spătar, vânzătoare)
Să se ştie cumpărătorii aceştia cine sunt: popa State  6 taleri, popa Vintilă 9 taleri; Ion Ceauşu 12 taleri; Stancu Mărgărit 6 taleri; Ion cel mic 9 taleri; Andriţa sin Nistor 12 taleri; Nicolae sin Dumitru Godescu 6 taleri; Nicoale sin popa State 3 taleri; popa Tudor 6 taleri; diaconu Matei 15 taleri; Ion Brătoiu 12 taleri; Pană Mustea 6 taleri; Ion cel tânăr 6 taleri; Dumitru Constantin 12 taleri; Dragomir sin Manta 3 taleri; Stoica popa Petcu 6 taleri; Nioţă Popescu 3 taleri; Gheorghe Proca 66 taleri; Marghiţoii toţi 66 taleri (Arhiva Parohiei Godeni. Actul nu este publicat în colecţia D.I.R.).

8. În vremea revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Se pune problema dacă Muscelul şi cu el Godenii au aderat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Este cert că Tudor nu a avut ispravnici în Muscel (Dan Berindei şi Traian Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Editura Militară, Bucureşti, 1962, pag. 110.), care se ţinea de greci. Naum Râmniceanu spune că judeţele Dâmboviţa, Muscel şi Vlaşca erau sub puterea lui Ipsilante (Dan Berindei şi Traian Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Editura Militară, Bucureşti, 1962, pag. 110.). Ilie Fotino spune că Ipsilante avea sub puterea sa: Muscel, Dâmboviţa şi Prahova (Dan Berindei şi Traian Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Editura Militară, Bucureşti, 1962, pag. 110.). Câmpulung, Târgovişte, Ploieşti, Piteşti erau preferate de Ipsilante pentru retrageri (Dan Berindei şi Traian Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Editura Militară, Bucureşti, 1962, pag. 110.). Godenii erau un teritoriu unde îşi manifestau jurisdicţia Ipsilanti inclusiv întregul judeţ.

9. Hotărnicia  lui Ilie Vlădoianu Condiceru. Ilie Vlădoianu Cronicaru, Treti logofăt, cunoscut cu rangul de serdar şi vestit hotarnic al judeţului a locuit în Câmpulung vis-a-vis  de Şcoala de Meserii (actuala secţie de meserii). A fost enoriaş al bisericii Domneşti. În catagrafia de la 1840 este menţionat după şetrarul Constantin şi apostol Racoviceanu. În Godeni, a făcut o hotărnicie încheiată la 3 august 1827, modificând hotarul dintre Gideni şi Coteşti,  prin scoaterea pietrelor marcatoare. A măsurat şi alte terenuri. Pentru munca sa a primit terenuri şi bani. Terenurile le-a vândut după câtăva vreme. Punctul Condicarul aminteşte până astăzi că el a avut moşie aici.

10. Constituirea moşiei Ştefăneasca. În anii 1822-1830 s-a construit moşia lui Nicolae Ştefănescu, logofăt. Moşia care îi poartă numele a avut o existenţă de mai bine de 50 de ani. Nicolae Ştefănescu era un logofăt moldovean  cu avere şi a fost adus la Câmpulung de stareţul Filaret Apamina Beldiman de la mânăstirea Negru Vodă. Prin stăruinţa acestuia a zidit o biserică în satul Slobozia, care se afla pe moşia numitei mânăstiri, la 1831, pe a cărei inscripţii  se spune că a fost ridicată din îndemnul egumenului, care l-a şi crescut. A fost ales judeţ al oraşului în 1829. A fost enoriaş la biserica Domnească, unde este trecut în catagrafia din 1840. Este menţionat de acte şi la 1839, când are un conflict cu Ion Urinaru, stolnicul care îl reclamă protopopiei şi el răspunde în acest fel: „Cucinste am primit cartea sfinţiei tale cu nr. 7725 cu alăturata jalbă în copie a dumnealui Ion Urianu, am văzut cele scrise, la care şi răspundem, că în trecuta vreme am mers la dumnealui stolnicu Urianu, făcându-i arătare că o sa dau acel loc, unui negustor  Gheorghe Leacul cu embatic câte lei 50 pe an în puterea unui bilet al dumnealui stolnicul care nu a voit să îngăduie că pe nimeni în urmă, s-a făcut dumnealui de sine epitrop şi chemând pe preoţi le-au pomenit de au dat trei stânjeni de loc. (Iară noi rămânem plecat 28 ianuarie 1859 (Arhiva Protoieriei de Muscel dosar nr. 19/1939, pag. 70.) - Cinstitei Protopopii - Nicoale biv judeţ)
Fiind om foarte bogat  nu-l scuteşte nimic de a folosi procedee aducătoare de neajunsuri şi nedreptăţi. În jurul anului 1840 îl înfăţişează mai puţine acte decât în perioada anterioară. Acesta este una din cele puţine. Totuşi în 1850, era în bune raporturi cu Ion Urianu, pe care îl aduce să facă hotărnicia satului Godeni - act care are şi o importanţă documentară. Continuatorii dreptului de proprietate asupra acestei moşii sunt fiii săi: Gheorghe Ştefănescu, căpitan în garda civilă şi primar al oraşului Câmpulung şi Anastase Ştefănescu medic, cunoscut mai bine ca participant  la conferinţe medicale internaţionale. Ziarul „Vocea Muscelului” îl menţionează  cu o conferinţă pe care o va ţine la 25 august 1883 cu titlul: „Câteva cuvinte de higenă rurală a districtului Muscel” (Consiliul Popular al oraşului Câmpulung-Muscel, istoria oraşului, Câmpulung, 1974, pag. 172.). Moşia a fost lichidată de cei doi fraţi Ştefănescu în anii 1883-1884.

11. Neînţelegerea dintre Godeni şi Coteşti. În ceea ce priveşte neînţelegerea îndelungată cu Coteşti şi care de fapt provine din lăcomia de pământ a mânăstirii Aninoasa capătă forme acute după 1827 când Ilie Vlădoianu face hotărnicia Godenilor scoţând pietrele marcatoare de hotar. Mai aproape de noi perioada neînţelegerii cuprinde anii 1827-1860, însă neînţelegerea îşi are izvorul în secolul al XVII-lea, odată cu înfiinţarea mânăstirii Aninoasa.

12. Anaforaua marelui logofăt Ştefan Bălăceanu. În urma plângerii atât a Coteştilor cât şi a Godenilor, marele logofăt Ştefan Bălăceanu  face cercetare la faţa locului şi adresă raport divanului.  Conţinutul este acesta: „Către cinstitul judecătoresc divan al Principatului Valahiei. După buiurdisma cinstitului divan ce ni se dă la această alăturată jalbă a moşnenilor Coteşti din sud Muscel s-au înfăţişat jeluitorii înaintea mea prin trei dintrânşii, adică Toma şi Marin şi Nică sin Badea Voican cu pârâţii moşneni din Godeni prin doi dintrânşii anume Ion Cercel şi Gheţea Marghitoiu şi făcând cercetare am făcut  mai întâi anaforaua veliţilor boieri ce s-au făcut la leat 1828 martie 23 asupra prigonirii dintre jeluitorii Coteşti cu pârâţii Godeni pentru călcare ce au zis pârâţii că le-au făcut Coteştii la moşia lor după alegerea ce au făcut în faţa locului Ilie biv al treilea logofăt cumpărătoare că jeluitorii au arătat la judecată o copie de carte de hotărnicie  a 12 boieri din leat 7228 - 1720 iunie 1, de ani 108 adeverite de cuviosul  Isaia iconomul sfintei mitropolii şi este scoasă din condica sineturilor casei sfintei mitropolii, având cuprindere că au fost orânduiţi hotarnici din porunca domnitorului Nicolae Vodă Alexandru după cererea celui din acea vreme părintelui mitropolit să aleagă partea de moşie ce are mânăstirea Aninoasa din hotarul Coteşti de către moşnenii de acolo şi de faţă cu egumenul ei, cu toţi moştenii, am tras toată moşia prin trei locuri, punând funia din jos de hotarul Vlădenilor la capul moşiei dinspre râul Câmpulung în sus până în hotarul Grădiştei  al mânăstirii Câmpulung stânjeni 1054, la mijloc pe apa  Bughii în sus din hotarul Vlădenilor până în hotarul Godenilor stânjeni 2620 şi la capul moşiei dinspre Aninoasa, iar din notarul Vlădenilor pe muche în sus până în hotarul Godenilor, stânjeni 3430 în care hotărnicie arată în ce chip s-a dat mânăstirii partea  pe jumătate dintr-aceştia  stânjeni pe lângă Vlădeni ai moştenilor Coteşti partea lor pe lângă hotarul Godenilor. Au văzut dumnealor boierii şi alegerea ce au făcut  la faţa locului în leat 1827 august 3 Ilie biv al treilea logofăt ce a fost orânduit de ispravnicul judeţului în care arată că au măsurat moşia Coteştilor şi câţi stânjeni au găsit în stăpânirea mânăstirii la trei trăsuri atâţia stânjeni au dat şi moştenilor Coteşti şi au găsit moşia Godenilor împresurată la câte trei trăsurile, cu suma stânjenilor  ce-i arată anume. Fără de a vedea Ilie mai sus numita carte de hotărnicie de 12 boieri, iar jeluitorii Coteşti au arătat la judecată că din vechime au trecut cu stăpânirea peste semnele acestei hotărnicii ce sânt despre Godeni în partea ocolniţei celei vechi, ot leat 7127 - 1619 de ani 209, atunci şi au cerut să cerceteze la faţa locului cu carte de blestem a se dovedi semnele din acea ocolniţă, după care judecă dumnealor boierii că devreme ce la leat 7229 sânt ani 108, în urma ocolniţei celei vechi cu o sută şi un an s-a  fost făcut hotărnicia tot trupul moşiei Coteşti de 12 boieri orânduiţi din porunca răposatului domn Nicolae Alexandru Voivod după cererea celui de atunci părinte mitropolit de faţă cu egumenul dintr-acea vreme al mânăstirii Aninoasa şi cu moşnenii Coteşti şi s-au găsit la câteştrele trăsurile suma stânjenilor  care se arată mai sus într-acea hotărnicie, fiind primită de adevărata de către amândouă părţile, de aceea  nu le-au mai rămas moşnenilor Coteşti nici un cuvânt a mai cere ei să cerceteze semnele ocolniţei  cei vechi, de ani 209, după cum departamentul a fost găsit cu cale pentru ca nu toţi Coteştii să ceară mai multă moşie decât suma stânjenilor ce li s-a dat de hotarnici şi aşa s-a găsit cu cale ca să meargă la faţa locului tot Ilie al treilea logofăt cu mumbaşir portărel împreună cu boierul ce-l mai Coteştii, unde, fiindcă în numita hotărnicie nu se arată cu ce stânjeni,s-a măsurat atunci moşia Coteşti. După pravilă să se tragă cu stânjenul răposatului domn Şerban Vodă Cantacuzino tot hotarul Coteştilor cu urmare întocmai după mai sus numita hotărnicie a 12 boieri ot leat 7228 (1720) ca să se împlinească la câte trele trăsurile ce le arată pe larg suma stânjenilor moşiei Coteşti ce într-acea hotărnicie se cuprinde şi se pune semne şi pietre statornice la împlinirea stânjenilor acestor trăsuri pe linia răzorului despărţitor dintre Coteşti şiGodeni ca să nu se mai întindă Coteştii la moşia Godenilor şi să le dea cărţi de hotărnicie la mâinile lor spre a ştii stăpânirea de acum înainte şi Godenii şi Coteştii, fără de prigonire cercetând şi pentru venitul ce au luat Coteştii de la alegerea lui Ilie al treilea logofăt încoace, după stânjenii ce se vor dovedi că i-au călcat din moşia Godenilor, care venit preţuindu-se, după cum acolo se obişnuia să se facă osebite alageri în scris ca să se apuce Coteştii a împlini dreptul Godenilor, care această anafora a dumnealor valiţilor boieri s-au întărit şi de către cinstitul divan prin judecata de la 30 ale trecutului mai cu o dreaptă şi pravilnică poruncindu-li-se dumnealor boierilor ispravnici ai judeţului să se puie în lucrare întru toate întocmai. Acum jeluitorii Coteşti prin alăturata jalbă a lor, care s-orânduit de cinstitul divan la mine în cercetare zice că după cuprinderea mai sus numitei hotărnicii a 12 boieri, cunoscându-se năpăstuiţii, au alergat la sfânta mitropolie de au rugat pe părintele iconom să mai caute în condica cea veche a mânăstirii Aninoasa şi după a lor rugăciune căutând s-a găsit o hotărnicie de 24 de boieri, făcută mai în urma hotărniciei de 12 boieri, cu 29 de ani în care se cuprinde mai desluşit semnele hotarelor, în suma stânjenilor şi au cerut să se înfăţişeze de al doilea amândouă părţile la Divan, ca după această din urmă carte de hotărnicie să-şi afle îndestularea, iar de nu se vor mulţumi Godenii, nici pe această hotărnicie, atunci să li se cerceteze hotarele moşiei. Am cerut la jeluitori să ne arate hotărnicia ce zic că au găsit-o acum în urmă, care arătându-se se văzu cu leat 7257 (1749) iulie 20 de ani 80, adică cu 29 de ani mai în urmă a hotărniciei de 12 boieri ce se arată mai sus că este întărită de cinstitul Divan, iscălită această din urmă hotărnicie de 24 de boieri, între care este unul Dumitraşcu din Godeni, în copie adeverită de cuviosul Isaia iconomul sfintei mitropolii, au scos-o din cuvânt în cuvânt din condica cea veche a mânăstirii Aninoasa din judeţul Muscel cuprinzătoare ca hotărnicie că din porunca măriei sale Grigore Ghica Voevod fiind orânduişiei 24 de boieri hotarnici şi cu doi portari anume Pârvan şi Ghinea, ca să aleagă, să hotărască moşia satului Coteşti ot sud Muscel, de către moşia mânăstirii Aninoasa pentru că în domnia răposatului Nicolae Vadă fiind mitropolit părintele Daniel, au fost făcut sfinţia sa altă hotărnicie cu 12 boieri, mergând însuşi capul sfinţiei sale la aceea hotărnicie şi cu cartea ce au făcut-o scriu că dolniţe 34 au găsit ale mânăstirii, dar moşnenii din Coteşti se plângeau că le-ar fi împresurat moşia. Şi pentru că nu li s-a făcut atunci dreptate, s-au jeluit la numitul domn Grigore Ghica Voivod şi au cerut 24 de boieri îndreptători şi că au scos moşnenii atunci un zapis al egumenului mânăstirii Aninoasa, Mihail, făcut de la luna lui Iulie dintr-acel an întru care au văzut că scrie fiindcă egumenul şi toţi moşnenii au mers înaintea părintelui mitropolit chir Neofit şi dinaintea sfinţiei sale, s-au învoit şi s-au aşezat ca să stăpânească mânăstirea Aninoasa jumătate din hotarul Coteşti şi toţi sătenii cealaltă jumătate după cum scriu în hrisovul răposatului Constantin Vodă Brâncoveanu şi că după zapisele de legături ce au făcut întru care au văzut că scrie fiindcă egumenul şi toţi moşnenii au mers înaintea părintelui mitropolit chir Neofit şi dinaintea sfinţiei sale s-au învoit şi s-au aşezat ca să stăpânească mânăstirea Aninoasa jumătate din hotarul Coteşti şi toţi sătenii cealaltă jumătate după cum scriu în hrisovul răposatului Constantin Vodă Brâncoveanu şi că după zapisele de legătură ce au făcut între dânşii, zic numiţii hotarnici că n-au măsurat moşia, dar fiind această moşie pe despre apus de apa Bughea mai lată şi pe către răsărit de apă mai îngustă n-au putut a potrivi cu trei trăsuri şi au tras prin patru locuri, întâi la mijloc în Silişte şi pe despre: apus de apa Bughii, din hotarul Godenilor în jos până în hotarul Vlădenilor, au aflat stânjeni 3108 şi la capul despre apus, au aflat stânjeni 3955 şi iar la mijloc dinspre răsărit de apa Bughii din hotarul Godenilor în jos până în hotarul Godenilor în piatra ce au pus părintele Daniil Vlădica. Au aflat stânjeni 2708 şi la capul dinspre răsărit, tot din hotarul Godenilor până în hotarul Vlădenilor au aflat stânjeni 2073 şi că la fiecare trăsură au găsit stânjeni mai mult decât scria cartea de hotărnicie de au făcut-o cu părintele Daniil Vlădica şi cum că după dreptate le-au împărţit moşia în două şi au dat mânăstirii Aninoasa toată moşia dela un loc din jos de sat cu trăsura şi suma stânjenilor ce o arată pe larg şi au pus pietre şi la toţi moşnenii, au rămas iar atâta moşie întru care este şi satul şi biserica şi pricină între dânşii nu are pentru ce mai avea, căci moşia ce s-a cuvenit mânăstirii, au dat-o în partea de jos şi partea din sus la Silişte şi cu tot satul au dat-o ca să o ţie moşnenii căci aşa au aflat după deptate şi această carte au dat-o la mânăstire şi asemenea carte ca aceasta s-au dat şi la moşnenii din Coteşti. După cum amîntrebat pe moşnenii Godeni ce au să răspundă împoitrivă şi alt cuvânt destoinic nu avură, decât cerură să urmeze după hotărnicia de 12 boieri ot leat 7228 (1720) ce s-au întărit de către cinstitul divan, fiindcă la această din urmă hotărnicie s-au fost năpustit de către cei 24 de boieri hotarnici pe care i-au întrebat de s-a urmat vreo judecată pentru că această năpăstuire ce o provalise ei anume şi au răspuns că nu s-a urmat nicio judecată; cărora li s-au zis că această dovadă de năpăstuire împotriva hotărniciei de 24 de boieri, urma să o facă moşii şi părinţii lor, mai vârtos acel Dumitraşcu Godeanu, care se vede iscălit, între aceilalţi 24 de boieri hotarnici atunci când au amerisit acei boieri hotarnici din leat 7228 a 12 boieri, iar ei adică pârâţii Godeni tocmai acum peste 81 de ani trecuţi după pravilă nu pot sa facă nici o pâră împotriva hotărniciei din urmă a 24 de boieri care în glăsuirea cu unul din Godeni se vede că au amerisit hotărnicia de mai înainte a 12 boieri şi acestea cunoscându-le şi înşişi pârâţii Godeni au cerut  în cele din urmă să se aducă de la mitropolie condica mânăstirii Aninoasa, din care s-a scos această copie de hotărnicie de 24 de boieri să se provalisească cu copia şi de va fi copia întocmai cuprinzătoare cu cea din condică atuncea se va urma după această din urmă hotărnicie, fiindcă ei sineturi pentru moşia  Godeni nu au şi totdeauna au cerut ca după sineturile Coteştilor ce vor fi adevărate să se împartă moşia lor, Godenii, a căror cerere de a se provalisi copia cu condica de prisos are să-şi ia hotărnicia  de 12 boieri ot leat  7228 (1720), tot în asemenea copie s-au arătat la judecăţi şi li s-au mulţumit după aceea fără a mai face acest fel de împotrivire, dar pentru ca să nu mai rămâie vreo bănuială la mijloc şi cuvânt în împricinuire au înfăţişat pe cuviosul Isaia iconomul sfintei mitropolii de au venit la logofeţie cu condica mânăstririi Aninoasa şi parabolisind copia de mai sus arătată cu condica s-au găsit cuprinzătoare întocmai şi s-a adeverit şi de logofeţie această copie. Deci în vreme ce în urma hotărniciei a 12 boieri ot leat 7228 (1720) iulie 1, care s-a întărit de cinstitul divan, peste 29 de ani, adică la leat 7257 (1749) iule 20 - s-a făcut altă hotărnicie moşiei Coteşti de 24 de boieri - 2 portari orânduiţi prin porunca măriei sale Grigore Ghica Vodă, după nemulţumirea cu care s-a fost arătat, atunci moşnenii Coteşti la mai sus numita hotărnicie a 12 boieri, că s-au năpăstuit şi aceşti din urmă 24 de boieri hotărnici, amerisind această hotărnicie, au tras moşia Coteştilor pe patru locuri şi au găsit la mijloc în Silişte pe despre apus pe apa Bughii din hotarul Godenilor în jos până în hotarul Vlădenilor stânjeni 3108 şi la capul despre apus stânjeni 3955 şi la mijloc despre răsărit de apa Bughii din hotarul Godenilor în jos până în hotarul Vlădeştilor stânjeni 3708 şi la capul despre răsărit 3073, găsind la fiecare trăsură stânjeni mai mulţi decât se cuprinde în cea mai dinainte hotărnicie a 12 boieri asupra căreia se jeluiau moşnenii atunci că s-au năpăstuit şi după dreptate, împărţind această sumă de stânjeni pe din două. Au dat aceşti 24 de boieri partea mânăstirii Aninoasa din jos dinspre Vlădeni în sumaă de stânjeni şi cu pietre, iar partea cea din sus dinspre Godeni, au dat-o moşnenilor Coteşti, cu atâţia stânjeni câţi au dat şi mânăstirii şi această carte de hotărnicie dovedindu-se adevărată, după cum în cele din urmă au cunoscut-o şi pârâţii Godeni rămânând fără cuvânt. De aceea carte de hotărnicie a 12 boieri ot leat 7228 (1720) au rămas stricată, cu hotărnicia cea din urmă a 24 de boieri şi după tot cuvântul dreptăţii urmează a se da stânjeni Coteştilor după cuprinderea mai sus numitei cărţi de hotărnicie a 24 de boieri, între care este iscălit şi chiar unul dintre moşnenii Godeni şi este urmată această din urmă hotărnicie cu stăpânirea fără prigonire în diastină de 81 de ani trecuţi precum înşişi pârâţii Godeni cunoscând această dreptate a Coteştilor au cerut că de va fi copia de hotărnicie a 24 de boieri întocmai după condică, să se urmeze după dânsa şi aşa se cuvine  acum a se porunci de către cinstitul divan la hotărnicia ce-şi va lua amândouă eventualele părţi să se urmeze cu tragerea moşiei Coteştilor şi cu împlinirea sumei stânejnilor întru toate întocmai. După această din urmă carte de hotărnicie a 24 de boieri ot leat 7257 iulie 20 şi după această urmare de a se dovedi vreo călcare urmată ori de Coteşti din moşia Godenilor sau de Godeni din moşia Coteştilor, să cerceteze hotarnicii venitul acestei călcări după anaforaua dumnealor veliţilor boieri şi să le dea în scris spre a se pune parte ce va fi urmat acea călcare să împlinească dreptul celeilalte părţi. Dar fiind la mijloc hotărârea cinstitului divan, cu coprinderea mai sus arătată, rămâne ca iarăşi de către cinstitul divan să se dea acea desăvârşită hotărâre asupra pricinii în ce chip să urmeze (2 iunie 1829 - Ştefan Bălăceanu, vel logofăt (Arhiva Parohiei Godeni. Şi acest act a fost copiat tot de preotul Ion Răuţescu. Despre actele copiate de dânsul spune: „Copiate întocmai după originalele cirilice de la Academia Română şi Arhivele Statului.” El nu dă amănunte despre manuscrisele consultate; fiind cunoscut ca un cărturar pus în slujba adevărului, dovedind foarte multă exactitate în copierea sau indicarea surselor - în monografiile sale - se poate crede pe cuvânt mai ales că până în prezent aceste acte nu au fost publicate în colecţia de documente privind istoria României.)).

13. Încadrarea ca boirenaş mazil a lui Ioniţă Dumitrache. Nu s-au găsit încă documente pentru a preciza poziţii mai ridicate pe care le ocupau unii locuitori ca Ion Cercel, Constantin Ghizdaveţ, fraţii Buldohan şi alţii. În 1 ianuarie 1854 Ioniţă Dumitrache este confirmat în poziţia de boierinaş mazil printr-un document deosebit: Sfatul Administrativ al Principatului Ţării Româneşti. Ioniţă Dumitrache din satul Godeni, judeţul Muscel, dând la vistieria satului toate încredinţările cerute pentru a se cuviinţa pe temeiul dispoziţiilor nescrise prin Regulamentul Organic s-a aşezat la orânduiala boierinaşilor mazili. Pentru aceasta i s-a dat acest document la mână încredinţat cu iscăliturile şi pecetea Sfatului Administrativ după care urmând toate îndatoririle legiute pentru mazili,  va dovedi şi toate drepturile şi privilegiile hărăzite îndatoririlor acestora. (Şeful Departamentului Vistieriei - ss. Nicolae Băleanu - secţia T. Anul 1854 luna Ghenarie - nr. 77 Bucureşti (Arhivele Statului Piteşti. Fondul de acte vechi Ion Dumitrache. Ioniţă Dumitrache era trecut la această poziţie din mai 1836))

14. Construirea localului de primărie. Primăria a funcţionat în casă închiriată vreme de patru ani la Din al Badii (Mărturisirile lui Ion I. Dumitrache, Nicolae Ispas, Constantin I. Proca, Sfatul sătesc a avut local propriu pe un loc în partea sudică şi ocupând chiar o porţiune din terenul pe care se află amplasat căminul cultural.). În 1870, s-a construit local nou de primărie, aşezat cu faţa spre gârlă, cam la jumătatea clădirii şcolii celei vechi, în fiinţă şi astăzi. La 3 noembrie, primarul Ion  Dumitraşcu încheie un proces verbal în care spune: „Astăzi la 3 noembrie, adunându-se în pretoriul primăriei şi în şedinţa publică ţinând cea din urmă licitaţie pentru darea prin licitaţie a construirii din nou a localului primăriei şi mobilierului şi compus dint-un garderob în înălţime de un stânjen, în lăţime de şase palme domneşti, cu trei poliţe înlăuntru, uşile în canaturi cu balamale şi broască, una masă de cinci palme domneşti pătrată, faţa cu cutie şi broască, două scaune cu rezemători, tot acest mobilier lucrat de tâmplar şi dintre toţi concurenţii ce au fost prezenţi, niciunul nu a lăsat în folosul comunei cu preţ mai favorabil, decât dumnealui Nicolae Ştefan Dumitraşcu cu cifra de lei noi 445 bani 50 şi astfel că şi-a adjudecat pe persoană pentru care dar s-au dresat prezentul proces verbal subscris de noi parte licitată şi persoanele ce au fost prezente şi care proces împreună cu lista de licitaţie se va înainta prin domnul subprefect la aprobare onor Comitetului permanent. Semnează  Ion Gh. Dumitraşcu, primar; Dan Neagoe, Nicolale Arsene, Ion Iorga Ispas, Ion Iancu Grigore, Nae Ştefănescu, preot Constantin duhovnicul, membri; Nicolae N. Frăţilă, Nicolae Gheţea şi Din Ispas, faţă” (Arhivele Statului Piteşti. Dosarul respectiv pe 1870). La 14 decembrie, Comisia permanentă comunică: „Aprobă atât preţul ieşit la licitaţie ţinută care este prevăzut în bugetul acelei comune pentru anul viitor 1871, cum şi condiţiile care se vor face cunoscute acelui consiliu comunal prin subprefectura respectivă”. Semnează Gheorghe Bilciurescu, Ion Beştelei, Scarlat Angheleanu şi Ion Săndulescu (Arhivele Statului Piteşti. Dosarul respectiv pe 1870). La licitaţie au luat parte preotul Constantin duhovnicul, Ion Gheorghe Dumitraşcu, Dan Ion Neagoe, Nicolae Ghizdaveţ, Ion Iancu, Ion Gheorghe Dumitraşcu, Gheorghe Nicolae Grigore, Nicolae Nicolae Frăţilă, Nicolae Ştefan Dumitraşcu; sumele pentru care au licitat au fost între 705-446 (Arhivele Statului Piteşti. Dosarul respectiv pe 1870).

15. Mişcarea sătească împotriva preotului Constantin Diaconescu. În urma demersurilor preotului Constantin Diaconescu a fost adus  hotarnicul Pandele Marinescu ca să facă hotărnicia satului. Preotul avea petece înfundate şi voia să le comaseze după Mal. Hotărnicia  făcută nu s-a respectat; preotul după ce a primit patru pogoane de pământ s-a împăcat cu sătenii, care a cedat definitiv numai după ce s-a produs mişcarea sătească pentru pedepsirea lui. Sătenii fiind nemulţumiţi de hotărnicia lui Pandele Marinescu, care comasase petecele înfundate ale preotului şi aflându-se în ritm cu mişcarea ţărănească cu efecte serioase în unele judeţe, în noaptea de 31 mai 1882 fiind constituiţi într-un grup format din: Ion Gh. Dumitraşcu, Gheorghe Dumitrache, Tănase şi Ion Vlăduţă, Constantin Dumitraşcu şi Constantin Sandru, îl urmăresc pe preot în propria locuinţă, dar cu mare greutate scapă cu viaţă.
Sătenii s-au ridicat pentru a-l pedepsi, răsplătindu-l pentru hotărnicia samavolnică ce făcuse.

16. Construirea localului de şcoală. După ce vechiul local din Proculeşti - azi căminul proprietate Petre David - a fost demolat din cauza vechimii, în 1898, Primăria, din bugetul comunal, fiind ajutată de Casa Şcoalelor, ridică un local de şcoală, constructor fiind antreprenorul Antonio Marchetti din Câmpulung. Localul deşi are o existenţă de trei sferturi de veac este în fiinţă şi astăzi. După ce nu s-a mai putut folosi vechiul local, până la cel actual s-a funcţionat aproape un sfert de veac în case închiriate, una a lui Ion C. Cârstea şi alta a preotului Constantin Diaconescu, prima în Godeşti şi cealaltă în Valea Sucetului.

17. Semne în favoarea ţăranilor la 1907. Mişcarea ţărănească din 1907 a acţionat puternic în ţară. Ea s-a simţit şi în Godeni prin urmărirea ceferistului Gheorghe Niculescu suspectat pentru vederi progresiste. A stat ascuns în proprietatea lui Gheorghiţă al Savului până s-au liniştit lucrurile.

18. Primul război mondial. Acest război (1916-1918) a fost cunoscut din plin de fiii satului. S-au făcut tranşee pe vârful Ghilanului, pe Coasta Popii, cele două masive dominante ale satului, dar luptele au ţinut mai puţin de o zi. În sat s-a instalat comandatura germană şi se luau cetăţenilor întrebuinţând metode aspre: lapte, ouă, carne. De frica nemţilor lumea s-a ascuns în Valea Mătuşii, vechi loc de retragere. Nemţii ridică clopotul cel mare de la biserică pentru a-l folosi la turnarea obuzelor. Fii satului au luptat în Dobrogea, în jurul Bucureştiului, în lunca Argeşului, în munţii Muscelului, în Moldova dar mulţi au murit seceraţi de tifos exantematic. Se cunoaşte că pe cele două versante ale satului s-au făcut tranşee, încă înainte de ânceperea războiului. În comunicatele de război, Godenii apar prima dată în discuţie la 11 noiembrie 1916, când generalul Cotescu, comandantul corpului II Armată, în ordinul nr. 924 spune: „Am luat măsuri a se retrage de pe front restul brigăzii a III-a Călăraşi care se va aduna la Godeni cu o baterie spre a avea o trupă mobilă spre aripa stângă spre orice eventualitate” (Mareşalul Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război (1916-1918), Ediţia a III-a, Editura Cultura Naţională, 1937, pag.399). Cu raportul nr. 951 din 14 noiembrie 1916, acelaşi general raporta Armatei a II-a: „Forţele inamice aproximativ două batalioane cu mitraliere se îndreaptă concentric spre Domneşti, înaintând spre Muşeteşti-Valea şi pădurea Brătiei. S-a ordonat ca brigada a III-a Călăraşi să oprească înaintarea inamicului în direcţia: Domneşti-Godeni rezistând succesiv pe înălţimile ce se găsesc pe această direcţie (Mareşalul Alexandru Averescu”, Notiţe zilnice din război (1916-1918), Ediţia a III-a, Editura Cultura Naţională, 1937, pag.400). Mareşalul Averescu a scris la 13 noiembrie 1916: s-au făcut o nouă grupare de forţe, creându-se un grup sub comanda generalului Prezan pentru a opri înaintarea inamicului din vest şi sud vest, din direcţia Olteniei unde se prăbuşise frontul. Corpul I Armată se va retrage pas cu pas în zona dintre Argeş şi râul Bratia (Acesta este la 3-4 km departe de Godeni), păstrând comunicaţia Muşeteşti-Domneşti-Berevoieşti-Câmpulung. Retragerea grupului Nămeşti era în funcţie de felul cum se desfăşura Armata I-a care avea sarcină să păstreze comunicaţia Muşeteşti-Domneşti-Berevoieşti-Câmpulung (Mareşalul Averescu, opera citată, pag.101). La 14 noiembrie, Averescu scria: dreapta Armatei I-a s-a retras la sud de Curtea de Argeş, iar detaşamentul ei de legătură cu Armate a II-a a părăsit Muşeteşti, trecând la Bălileşti în Valea Bratia. Două batalioane inamice înaintează spre Domneşti. Armata I-a se retrage în mod precipitat - aceasta în ziua de 16 noiembrie (Mareşalul Averescu, opera citată, pag.103-108). Deci punctul critic pentru Godeni a fost intervalul 11-16 noiembrie. După ce Armata a II-a a pierdut poziţiile începând retragerea, a început retragerea şi grupul Nămăeşti. În sat, în localul Băncii Populare „Cuvioasa Paraschiva” s-a instalat comandatura germană, de care am vorbit mai înainte şi prin jandarmi şi primărie a început să strângă provizii pentru armata lor. Dar înainte de aceasta unii şi-au căutat loc de ascunziş în Valea Mătuşii, iar alţii au luat drumul refugiului îndreptându-se spre sud, ca după aceea să ia drumul Moldovei; n-au ajuns decât până la Drăghici, căci fiind întâmpinaţi de nemţi, s-au înapoiat (Mărturii ale bătrânilor: Ion I. Dumitrache, Constantin Gh. Mălăncioiu, Nicolae I. Ispas, Năstase Sandru, Elisabeta Argeşeanu, Ion Grigore Ghizdaveţ, din anii 1946-1948).

19. Al doilea război mondial. Ca în orice război şi poate cel mai mare dintre ele, cel de al doilea război mondial a cerut importante sacrificii materiale. Numărul morţilor în lupte depăşeşte pe cel din primul război mondial. Au murit sau au dispărut următorii: Enache N. Alexandru, Mălăncioiu Gheorghe, frăţilă Gheorghe, Gheorghe Dumitru, Ilie Nicolae, Niţu Vasile, Arsene C.C. Ion, Andriţoiu Gheorghe,Diaconu Nicolae, Dragomir Ion, Costea Nicolae, Diaconu S, Gheorghe Nicolae şi Gheorghe Dumitru (Lista este extrasă din registrele de satare civilă ale satului Godeni).

20. Constituirea unei comune noi. Comuna Godeni aşa cum se înfăţişează astăzi ca fiind întinsă pe un vast teritoriu, cuprinzând cinci sate: Godeni, Coteşti, Capul Piscului, Malu şi Bordeeni, a luat fiinţă la 5 iunie 1968, când s-a constituit consiliul Popular şi cu el noua formă de conducere a administraţiei locale, prin muncitori, ţărani şi intelectuali.
Aspecte ale mişcării sindicale şi muncitoreşti în care au militat muncitori din Godeni
Ion bucur Duţă care a lucrat toată viaţa la brutărie este un exemplu de luptător în mişcarea sindicală. A luat calea brutăriei fiindcă era ţăran sărac şi avea o casă de copii. De la el se păstrează două tablouri care reprezintă momente ale mişcării sindicale bucureştene, din anul 1912. În ele se disting proletari din Godeni, care însă nu se mai află în viaţă ca: Constantin Eftene, Petre Stătoiu, Ion Savu, Constantin C. Dumitraşcu şi bine înţeles Ion Duţă, toţi de meserie brutari. Un tablou intitulat: „Lucrători brutari” în 13 mai 1912, fotografiaţi la moara Ciurel. Ambele tablouri sunt în strânsă legătură şi reprezintă pe manifestanţi înainte şi după grevă, iar cel de al doilea îi reprezintă în stare de arest în faţa tribunalului (Tablourile ne-au fost comunicate de Eleonora Gh. Arsene).
O participare progresistă a satului esate mica răscoală care are loc la 1888 încadrată în răscoala de amploare care a avut loc în ţară pornită împotriva preotului Constantin Diaconescu, care prin achiziţia de terenuri îşi satisfăcea lăcomia de pământ, mulţi oameni săraci au vrut să cumpere pământ dar s-au izbit de rezistenţa preotului, cu care chiar s-au judecat la Curtea de Casaţie (După mărturiile lui Ion Dumitrache, Năstase Sandru, Păun Ghizdaveţ, Maria savu (Mieiloaia), Paraschiva Dumitraşcu (a Chiţii) şi Gheorghe Pantilimon). Înainte de noaptea atacului, primarul se luase la trântă cu preotul încercându-i puterile. El a fost ajutat de un grup de săteni care au fost arătaţi la capitolul „Evoluţia istorică”. Răscoala s-a produs în noaptea de 31 mai 1888. Preotul s-a ales cu ceva tăieturi la mâna dreaptă şi la gât. Se pare că scopul nu a fost să-l omoare ci numai să-l sperie mai puternic. Fraţii Tănase şi Ion Vlăduţă s-au ales cu ani grei de închisoare executaţi la Focşani. Se cunoaşte că preotul s-a purtat urât cu ţăranii cu ocazia hotărniciei din 1883 (După mărturiile lui Ion Dumitrache, Năstase Sandru, Păun Ghizdaveţ, Maria savu (Mieiloaia), Paraschiva Dumitraşcu (a Chiţii) şi Gheorghe Pantilimon).
Şi în satul Godeni, răscoala din 1907 a avut ecou. Gheorghe Niculescu care era ceferist a fost suspectat şi a trebuit să stea trei zile într-o butie aşezată cu gura în jos, fiind urmărit de jandarmi. Niculescu a fost iubit de săteni fiindcă le da îndrumări şi le făcea petiţii. Ca orice ceferist era un om cu vederi înaintate. Oligarhia locală îl considera venetic şi urmărea să-l scoată din comună. Unul din ei îi spunea: „Să-l dăm afară ca pe o buruiană rea” (Mărturia lui Ion Gh. Costea, care aprecia just acţiunea lui Niculescu).
La acţiunea progresistă a înaintaşilor se adaugă şi strădania pentru făurirea unor zori mai bune ducând lupta în condiţii de asuprire din partea guvernanţilor burghezo-moşiereşti, distingându-se doctor Iulian Manu, Gheorghe Gh. Schiteanu şi comuniostul ilegalist Ionel Marghitoiu. Studentul medicinist Iulian Manu întreţinea la Godeni discuţii publice la horă, arătând caracterul injust al războiului dus de Mussolini în Abisinia şi demasca în acelaşi timp pe legionari, care ca unelte inconştiente şi oarbe ale fascismului, susţinea pe Franco în timpul războiului civil din Spania (Câmpulung-Muşcel. Ieri şi azi, istoria oraşului, Câmpulung-Muşcel, 1974, pag. 187).
Activitatea sindicală şi politică a fost desfăşurată de mineri şi brutari cu mare avânt. Şi intelectualii şi-au adus contribuţia la dezvoltarea progresului politic şi profesional în condiţiile în care au trăit îndeosebi între cele două războaie. Minerii au avut o activitate puternică în timpul celui de-al doilea război mondial şi intelectualii şi-au adus contribuţia înainte şi în timpul celui de al doilea război mondial. Brutarii s-au ridicat ca o ripostă la 1912 împotriva legii meseriilor din 1912. Ei participau la o mişcare de stradă în Bucureşti, bine organizată, alături de alte categorii muncitoreşti, cum îi arată tablourile anexate, înainte şi după greva din iunie 1912, adunaţi pe câmpul de la moara Ciurel; înainte de grevă şi arestaţi în faţa tribunalului după grevă.

 


Pagina anterioară: Sat Godeni
Pagina următoare: Viaţa Economică


godeni.ro este un site web realizat şi găzduit de Mihail Dumitrache pentru COMUNA GODENI.  Toate drepturile asupra materialelor prezentate pe acest site aparţin în exclusivitate producatorului!
Copyright © 2007 Mihail DUMITRACHE.