Sat Malu

 

INFĂŢIŞAREA GEOGRAFICĂ
Satul Malu se află situat la înălţimea de 700-750 de metri; este ceva mai jos de vârful Ciocandul  cu înălţimea de 888 metri. Intrarea în sat dinspre Godeni este dominată de Râpa Malului, căruia localnicii îi spun Râpa Fetii, legat de faptul că în vremi imemoriale, de aici s-a aruncat o fată pentru a nu cădea în mâna turcilor. Râpa Malului face parte dintr-o culme prelungită care domină toată partea de apus a satului. Satul nu este străbătut de nici o apă curgătoare. Pământul este clisos, slab productiv şi drumurile devin impracticabile în vremuri ploioase. Relieful  este deluros. Marginea de răsărit o trasează pârâul Valea Rea. În partea vestică se află mai mult un loc toponimic, Valea Schitului, care înglobează o seamă de râpe cu acumulare de ape, formând pârâul cu acelaşi nume, El îşi duce debitul în Valea Scitului, pe raza comunei Berevoieşti, iar aceea în Bratia.

MIŞCAREA POPULAŢIEI
În 1970, populaţia satului era de 400 de suflete (Al. Doagă, etc, Localităţile Argeşului 1971, pag. 240). Calitatea de locuitor al satului dă titulatura de mălurean, mai convenabil decât aceea de măluşan. Populaţia satului este dată de câteva familii; Aldea, Dumitraşcu, Amzică, Popescu, Matei, Ducu, Zăbavă. Numele vechi al familiilor au dispărut şi au apărut alte nume care cu greu se pot recunoaşte în arborele genealogic  al familiilor existente. Familii mai vechi ale satului sunt: Aldea, Preoteasa, Rîugereanu. La 1810, conform catagrafiei întocmite în cadrul parohiei Sfântul Dumitru, în satul Malu, inclusiv Bordeenii, care nu este menţionat ca sat pe vremea aceea; existau 25 de sate cu 51 de bărbaţi şi 59 de femei, în total 110 suflete. La 1840, se face o nouă catagrafie, înregistrându-se 35 de capi de gospodărie. Portul naţional este mai frecvent decât în alte sate ale comunei şi aceasta se poate vedea şi din fotografiile ce anexam.  Catagrafia din 1810 ne dă date cifrice, cea din 1840 dă date nominale: Nică sin Voicu Mazilu, Gheorghe sin diaconu Patrepaşa, Nicolae sin Pană Patrepaş, Oprea sin Ion Popa, plugar; Nicolae sin Nicolae popa plugar; Nicolae sin Dumitraşcu, plugar, Gheorghe sin Dumitraşcu, Dumitru sin Sandu, Constantin sin Sandu, Ion Cojocărel, Soare Cojocaru, Radu sin Matei, Nicolae sin Matei, Radu sin Gheorghe, Pârvu sin Badea, Niţă sin Matei, Ion Panţu, Constantin sin Stan, Ion sin Stan, Nicolae Slabu, Stoica sin Nedelea, Stan Aldea, Radu sin Mihăilă, Nicolae sin Mihăilă, Ion sin MIhăilă, Nicolae Zăbavă, Ioana sin Ene, Diaconeasa Anca,  Maria lui Coman. Catagrafia  este semnată de preotul Moise duhovnicul, hirotonit la 4 august 1830 pe seama acestei biserici; hramul era Intrarea în biserică. Preotul Ion a decedat la 20 ianuarie 1842. În decembrie 1844, a fost numit preotul Ion si popa Constantin, care la 20 martie 1845 a făcut întâmpinare la protopopie în care arată că sfânta masă se clatină, veşminte nu se află şi oamenii sunt scăpătaţi (Preotul Ion Răuţescu, Câmpulung Muscel, 1943, pag. 316-317. Dintr-o listă de enoriaşi din 1945 rezultă că populaţia ambelor sate numără 23 de capi de familie şi aceştia sunt: 1. Pană Stoica; 2. Panţă Ioan; 3. Bordeianu Radu; 4. Bordeianu Nicolae; 5. Bordeianu Din; 6. Brăzac Gheorghe; 7. Matei Radu; 8. Cojocaru Soare; 9. Suraru Stan; 10. Dumitraşcu Nicolae; 11. Dumitraşcu Pantilimon; 12. Rîuşereanu Ion; 13. Rîuşereanu Oprea; 14. Pană Nicolae; 15. Diaconu Gheorghe; 16. Nicolae Ion Nicolae Cotrîrlă; 17. Nică net Nicoale; 18. Nică Voiu; 19. Nicolae Brăzac; 20. Ion Brăzac; 21. Din Stan Aldea; 22. Gheorghe Stan Aldea; Nică Stan Aldea (Lista este din septembrie 1845. Arhiva Pretoieriei Muscel. Dosar nr. 211/1945 pag. 16. Lista de enoriaşi din mahalaua Malu).
În timp, populaţia satului nu se poate urmări, întrucât satul până în 1926, împreună cu Bordeienii şi Bughea de Jos şi de Sus a format o mahala a oraşului.
Modernizarea locuinţelor se face progresiv. Satul a dat oraşului numeroşi dulgheri, zidari, pietrari, tăbăcari, opincari.
De remarcat că la 1840 sunt menţionate numai patru familii existente până astăzi; Dumitraşcu, Matei, Aldea şi Zăbavă - deci acestea sunt familii cu o vechime de peste o sută de ani; trebuie să adăugăm pe Mihăilă Bordeianu. Peste 15 ani mai apar: Pană, Diaconu, Preoteasa provenind din Cotîrlă şi altele care pe parcurs au dispărut din cauza marii fluctuaţii ce a suferit populaţia, în căutare de condiţii cât mai avantajoase.

EVOLUŢIA ISTORICĂ
Despre satul Malu până în prezent posedăm puţine date. Primele ştiri datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Istoria lui se îmbină cu a Câmpulungului, de care a aparţinut. Documente de nivel republican  nu se găsesc decât foarte puţine; viaţa lui a fost organizată de obştea câmpulungeană. În zapisul lui Dumitru din Hulubeşti  care dăruieşte ieromonahului Meletia un loc în Hălăcigile  este indicat şi martorul Dumitru Băicescu din Mal, aceasta la 9 mai 1662. Deci Malu exista la mijlocului secolului al XVII-lea. Schitul Ciocanul posedă şi un hrisov din 8 august 1702 prin care primeşte  ca danie o livadă în faţa Malului. Ţinând cont de zapisul unchieşului Dumitru constatăm o existenţă certă pentru Malu de mai bine de 300 de ani. Ceea ce  afirma Constantin Rădulescu-Codin, bazat pe Aricescu, că biserica din Malu are o vechime de 400 de ani se întăreşte cu acte autentice. Aricescu susţine că oraşul Câmpulung avea la Ciocanul şi împrejurimi moşie încă din secolul al XIV-lea, lucru încă nedovedit. Diriguitori pe raza oraşului fiind obştea moşnenilor câmpulungeni, explică faptul că lipsesc hrisoavele domneşti. O dovadă din secolul al XVIII-lea este că preotul Ion sin Gheorghe este hirotonit preot pe seama acestei biserici la 1 februarie 1778 (Preotul Ion Răuţescu, Câmpulung Muscel, monografie istorică, Tipograf Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung Muscel 1945, pag. 316). Dar de vechimea satului avem dovezi  şi în secolul al XVII-lea. În zapisul Unchiaşului Dumitru semnează cu martori următorii: popa Tudoran din  Berevoieşti, Meletie monahul din Sândea, Bogoslavu, Dumitru Băicescu din Mal  şi Stoean sin Călugăriţa (Aurelian Secerdeţeanu, Schitul Ciocanul din Muscel, Glasul bisericii nr. 5-6/1965, pag. 502-514). Deci la 1662, satul Malu exista şi hrisovul publicat de profesorul Aurelian Sacerdoţeanu ne arată un martor cu numele său întreg: Dumitru Băicescu din Mal.
 
ECONOMIA SATULUI
Suprafaţa satului  nu este mai mare de 60 de hectare. El posedă un izlaz mic de 26 de hectare, căruia iniţial i se spune „În mănăstire”, cu un ????? bun de fâneţe „Rucărenii”, care îmbracă latura de sud a satului, pornind de la Paresul  şi adâncindu-se spre Valea Rea; proprietarul cel dintâi al acestei întinderi era originar din Rucăr. Este sectorul care a format baza întovărăşirii „7 noembrie”  şi înfiinţată în 1958. Producţia solului se limitează la ceva   pomi fructiferi, ca; pruni, peri, meri, terenuri cultivate puţine şi creşterea vitelor potrivit capacităţii păşunilor. Existenţa este asigurată de creşterea vitelor, lucrul la mină, la pădure şi la brutărie.

ŞCOALA
Primele noţiuni de scris citi s-au obţinut de la călugării de la Schitul Ciocanul şi de la dascălii bisericii. În 1900, s-a făcut un recensământ de către învăţătorul Ion Petrescu din care rezultă că cei de vârstă şcolară  mergeau la şcoală la Hulubeşti. Pe o perioadă de 14 ani s-au cuprins în liste 298  copii din satul Malu - inclusiv Bordeenii, şi Hulubeşti. Şcoala din satul Malu a fost înfiinţată în 1905, dar localul s-a construit în 1922. Şcoala a fost înfiinţată la insistenţa învăţătoarei câmpulungene Carabulea, care a fost cel dintâi cadru didactic de aici.
Şcoala şi satul au dat elemente de valoare: Constantin Popescu, general medi, Alexandru Popescu, magistrat, Dumitri Popescu, maior aviator, Nicolae Milea, locotenent colonel, Ion D. Popescu, locotenent colonel, Gheorghe Vlaicu, locotenent colonel, Gheorghe Amzică, inginer; Ion Gh. Amzică, farmacist, Ion Preoteasa inginer, Nicolae Preoteasa inginer, Stelian Dumitraşcu, inginer, Aurel Dumitraşcu, inginer; Dumitru Preoteasa economist; Silvia Vasilescu economist; Nicolae şi Elena Amzică învăţători;  Mihai Preoteasa învăţător; Ion Amzică şi Maria Dumitraşcu profesori; Crinu Aldea avocat; Spiridon Aldea, şef contabil; Ion N. Nucşoreanu învăţător. La această şcoală a funcţionat multă vreme ca învăţător şi director Ion Canţă.

INSTITUŢII DE CULT
Biserica din satul Malu poartă hramul Sfântul Dumitru şi este menţionată în catagrafiile făcute pe seama ei la 1810 şi 1840. Ea a fost deservită de preoţi mulţi  veniţi din alte sate, sau călugări veniţi de la Ciocanul. Un localnic care a funcţionat aici foarte mult a fost şi preotul Ion Popescu.
Din istoricul acestei biserici posedăm mai multe acte:
În martie 1944, preotul Ion sin preotul Constantin semnalează atât starea de neîngrijire a bisericii cât şi starea de sărăcie a locuitorilor (Primită la 21 martie 1844 - Cinstitei Protopopii a acestui judeţ Muscel - plecată jalbă)
„Eu după porunca cinstitei Protopopii ce am primit de la trecutul decembrie în 5 următori fiind coprinderile, am mers la mahalaua Malului şi am slujit  de atunci şi până acum pe lângă acest oraş şi am cunoscut înalt ??????, că sfânta masă se arată foarte rău stricată, încît se clăteşte în toate părţile care nu mai este în stare a mai sluji preotul pe dânsa şi ca să nu fiu eu în răspundere pe viitorime, de aceea fac cunoscut deosebit de aceasta, veşmînta nu ase află de loc şi pe oameni îi văd că sunt cu tot scăpătaţi, încît deabia au economisit de mi-au dat la o neapărată acea trebuinţă lei douăzeci, apoi socotesc că cu slujba ce au urmat de atunci şi pînă acum să fiu plătit pe cei mai sus însemnaţi lei” (Protoieria judeţului Muscel, Dosar nr. 179, pag. 24).
             Popa Ion sin popa Constantin
Din jalba preotului Moise şi Constantin Popescu rezultă modul cum se preda învăţătura copiilor în anii 1844-1845, textul este însă foarte puţin citeţ:
            Cinstitei Protopopii a judeţului Muscele - plecată jalbă

Cu zapis netăgăduit am răspuns sfinţiei sale monahului părintelui Parfenie de la schitul Ciocan paza de şi-au luat un cal sub cuvînt că pentru aceşti bani să ne înveţe într-un an tocmai după cum se vede cuprinderea zapisului iscălit Carde sin Garană. Şi de la Folbina  şi pînă acum ne-am învăţat băeţi, nici preoţi de zece zile cum se cade; au fost copii cu treapădu de la Ciocanu pînă la Ciocan de s-au adus - l-am mai împrumutat cu lei 37 parale 20, că am mai făcut cheltueală  de vreo5 lei şi acum nici copiii nu şi i-au învăţat; nu voieşte altă despăgubire. De această rugăciune rugăm cinstita protopopie ca să fie chemat spre înfăţişare a-l supune nesfinţitul preot a despăgubi.
                                                Preotul Moise din mahalaua Malu
                                                            Constantin Popescu
                                     (Arhiva Protoierie Muscel. Dosarul nr. 245, fila 114).


ADMINISTRAŢIA DE STAT
După ce s-a desprins de Câmpulung, în perioada 1926-1930, satul a ţinut de comuna Bughea. În 1930, satul care de fapt înainte a fost mahala a Câmpulungului a devenit comună cu primărie locală şi organe de conducere proprii, aceasta n-a durat decât anii 1930-1948; a trecut apoi din nou la comuna Bughea de care a aparţinut în anii 1934-1948; devine apoi din nou comună, dar în 1950 se arondează la comuna Godeni, de care aparţine şi astăzi. În 1935, s-a construit local de primărie, dar a fost foarte puţin folosit ca atare. În perioada Sfatului Popular 1950-1968 satul a fost radioficat, electrificat şi a obţinut drumuri bune. Din sat s-au ridicat elemente de conducere ca Ion D. Preoteasa, primar, atât pentru Bughea cât şi pentru Malu, Elena Dumitraşcu, iar notar, secretar şi contabil - Ion Rizoiu. Tot de aici s-au recrutat şi alţi funcţionari comunali; Ion Aldea, Ion Milea şi Nicolae Matei.
La alegerile comunale din 1969, s-au ales următorii deputaţi: Maria Gh. Dumitraşcu, Ion Gh. Necşulescu, Grigore Pană, Nicolae Amzică şi Ion Amzică. O problemă importantă  realizată a fost electrificarea terminată în 1967.

SAT BORDEENI
SAT BORDEENI. ÎNFĂŢIŞAREA FIZICĂ

 Bordeenii sunt aşezaţi  sub culmea Ciocanului. Pe sub ea îşi ia sursa Valea Rea, care desparte satul Malu de comuna Bughea. Satul a fost aşezat  pe un teren foarte slab defrişat numit Hălăciugile. Bordeenii se separă de Malu aflându-se la o distanţă de un kilometru şi casele constituie o aglomeraţie mică la capătul acestei distanţe şi nu e casă sau două dispersate faţă de centrul Malului. Satul este înconjurat sau străbătut de văi: Valea Mierlei, Valea Putinei, Valea Rea, Hobsia lui Scarlat. Terenul este foarte accidentat şi în unele locuri chiar prăpăstios; este aşezat între două versante: Dosul Rugilor şi Valea Dosului, în prelungire cu vârful Suţenilor. Casele se cuprind între Valea Putinei, Curătură şi Valea Dosului. Cu toată vitregia solului, în genere stâncos, cu ceva pomi fructiferi, păşune şi fructe, aceste locuri cu o altitudine de 800 de metri poate să exercite o bună atracţie pentru cetăţeanul amator de excursii

SAT BORDEENI. POPULAŢIA
Oamenii s-au identificat cu specificul solului, s-au simţit legaţi de el, care a căpătat aspecte impuse de munca trudnică. Aici nu se poate înscăuna o viaţă confortabilă, iar tineretul părăseşte vechile îndeletniciri îmbrăţişând pe cele actuale. Toată populaţia este sub 40 de suflete.

SAT BORDEENI. EVOLUŢIA ISTORICĂ
După toate probabilităţile satul a luat fiinţă la sfârşitul secolului al XVIII-lea, adică acum aproape 200 de ani. Cei dintâi locuitori au locuit în bordee, căci au fost trei bordee: în Hobaia lui Scarlat, unul al lui Cocoş şi altul al lui Başcău şi unul mai depărtat, la Râpa Şoimului.
Locuitorii chiar de la început au fost  clăcaşi, dar după 1864 au primit pământ de la stat pe care l-au primit în deplină proprietate deabia la 1902. Numele satului apare târziu, aproape în vremea noastră, căci nici la 1902 nu se vorbea de satul Bordeeni ci de moşia Hălăciugile. Despre această moşie vorbeşte unchiaşul Dumitru din Hulubeşti în zapisul său din 9 mai 1662, când dărueşte egumenului Meletie de la schitul Ciocanul o bucată de teren aici. La 1 ianuarie 1807, Radu Cojocaru din Mal face şi el o denie schitului tot acum. Ambele acte au fost publictae de profesorul Aurelian Sacerdoţeanu în Glasul bisericii nr. 5-6/1963, pag. 502-514.
Pământul fiind slab productiv locuitorii îşi câştigă existenţa muncind la mine, la păduri sau la brutărie sau practicând alte meserii.
De aici s-au ridicat locotenent colonelul Vasile Niţiş şi căpitanul de Marină rangul II Ion A. Aldea.
Administrativ satul a urmat evoluţia satului Malu; copiii au învăţat carte la şcoala din acest sat. Şi în ce priveşte cultul au aparţinut şi aparţin tot de satul Malu.

 


Pagina anterioară: Arbori Genealogici
Pagina următoare: Sat Coteşti


godeni.ro este un site web realizat şi găzduit de Mihail Dumitrache pentru COMUNA GODENI.  Toate drepturile asupra materialelor prezentate pe acest site aparţin în exclusivitate producatorului!
Copyright © 2007 Mihail DUMITRACHE.