Sat Godeni

 

ASEZARE PE LINIA DE CENTURĂ A CÂMPULUNG-MUŞCEL-ului

Comuna Godeni, veche aşezare administartivă, unitară, în tot secolul al XIX-lea, s-a organizat ca unitate administrativă, la 1864, prin reforma administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza, a continuat să funcţioneze ca atare unită uneori cu satul Coteşti, alte ori cu satul Capul Piscului, alte ori - aceasta în vremea din urmă- cu satul Malu- care a atras şi cătunul Bordeeni. Reaşezată comuna pe spaţii mari, cuprinzând toate aceste sate şi cătune, în 1968, prin ultima lege administrativă, formează un tot economic, istoric, administrativ, juridic, cultural şi politic. Situată pe o lungime de 14 kilometri de-a lungul râului Bughea cu o deviere nord-vestică pentru satul Malu şi Bordeeni, se întinde din preajma schitului Ciocanul, cota 888 metri, până în Bagna şi Groşeţ, partea cea mai sudică a comunei şi a satului Capu Piscului, neeşind din spaţiile interioare ale culmii Râpa Malului, Ghilan, Vârful Stegarului de o parte, iar culmea Mărcuşului, Coasta Popii, Podurile şi Tulpinile, Mestecenii şi Capul Dealului pe de altă parte.

Comuna Godeni în stadiul actual îşi are centrul său ideal la Podul Mare, adică la intersecţia drumului regional Câmpulung - Curtea de Argeş şi Godeni- Furnicoşi, adică acolo unde se înalţă un important obiectiv economic, marele puţ de extracţie. Dacă satul Capu-Piscului ca sat nou, înfiinţat la 1702 şi organizat mai bine după secularizarea averilor mănăstireşti, în speţă ale mânăstirii Aninoasa, pe ale cărei moşii piscanii- este mai uşor acest adjectiv pentru Capu-Piscului, duceau o viaţă de clăcaşi, dacă satul Malu şi Bordeeni erau mai legate de rosturile Câmpulungului, chiar de la înfiinţarea lui, Godenii şi Coteştii au dus viaţă aproape comună, deşi au purtat între ele şi judecăţi pentru petece de pământ, dovadă numeroasele căsătorii, care au lăsat vlăstare numeroase în ambele sate, fapt care duce ori la neclaritate pentru a stabilii viaţa neamurilor, ori la imposibilitatea de a stabilii o legătură mai stânsă între diferitele familii, spiţa neamurilor în unele cazuri confundându-se. Istoria nu precizează când s-au înfiinţat aceste sate puternice şi vechi - Coteştii, într-un declin evident din punct de vedere democratic, dar putem lua, fără teama de a greşi, intervalul 900 – 1000, când s-au concretizat satele româneşti.

Ceea ce este important este că ambele sate sunt demne de un mare trecut, ele posedă o vechime demnă de a fi ţinută în seamă, iar actele străvechi dovedesc că pe aceste locuri au fost aşezări româneşri, unele care au persistat în decursul veacurilor, altele care au dispărut într-o formă, dar au apărut în alta, ca Răugenii şi Iaşul. Istoria a înregistrat afirmaţii că oraşul Câmpulung n-ar fi putut rezista dacă n-ar fi existat în jurul său, o centură de sate care să-i pună la dispoziţie braţe de muncă şi resurse economice, fructe şi alte produse agricole. Multă vreme s-a spus că Coteştii ţin piaţa Câmpulungului cu zarzavaturi. Spaţiul în care s-au dezvoltat satele comunei Godeni, este necesar să spunem că ele s-au dezvoltat în triunghiul Piteşti-Câmpulung-Curtea de Argeş sau de o parte şi de alta a şoselei care leagăv cele două capitale ale Ţării Româneşti-Câmpulungul Muntenesc şi Curtea de Argeş.

Dar aria de dezvoltare a comunei este limitată de dezvoltarea altor comune, tot aşa de cunoscute şi mai puţin cunoscute, pe harta economică a ţării: Berevoieşti, care deţine ca şi Godeni, un bogat sector carbonifer; Aninoasa, cu un important spaţiu agricol; Vlădeşti cu un important trecut istoric, de unde s-au ridicat numeroşi oameni de stat, din familia Vlădeştilor; Schitu-Goleşti, cu vestitul bazin carbonifer; Câmpulungul cu existenţa sa certă de la 1300 şi cea probabilă de la 1215 şi Bughea de Jos care ca şi Malu şi Bordeeni au făcut parte din spaţiul Câmpulungului. Pe un drum mai scurt de picior sau de car se află la 7 kilometri de oraşul Câmpulung, pe drumul Câmpulung-Mărcuş-Godeni. Această apropiere măreşte importanţa comunei, importanţă care datează după timpuri, de la înfiinţarea însăşi a cetăţii Câmpulung pentru că satul în formare a făcut parte din centura de sate care se aflau în jurul oraşului pe care îl alimentau şi în acelaşi timp îl apărau. Satul şi atunci ca şi astăzi se află în imediata apropiere a Câmpulungului.

MIŞCAREA POPULAŢIEI

Datele de stare civilă în perioada 1881 - 1956  nu ne duc la concluzii logice  din punct de vedere statistic. Aceasta din cauză că satul, fiind comună a înglobat pe lângă locuitorii ei propriu-zişi, cât şi pe cei din Capu Piscului sau Coteşti, sau pe cei din Malu şi Bordeeni,  când numai pe unii când pe toti la un loc. În 76 de ani s-au născut 2716 copii. În aceaşi perioadă au fost 523 de căsătorii. Decese au fost 2164. Se observă o creştere după primul război mondial şi o scădere după criza din 1929 - în ceea ce proveşte numărul născuţilor. Cifrele se micşorează după aceea, pentru a marca o creştere vertiginoasă după 1950, când forţa comunală a crescut şi s-au îmbunătăţit şi condiţiile de viaţă. Căsătoriile sunt mai numeroase în anii de belşug şi după război şi mai puţin numeroase în timp de război şi în anii de lipsuri. Cifre mai mari de decese sunt în timpul şi după terminarea războiului. Decesele reflectă starea de înnapoiere a măsurilor igienico-sanitare. Cele două războaie au secerat foarte multe vieţi. În situaţia totală cifrele sunt favorabile naşterilor. Dacă satul la recensământul din 1956 avea o populaţie de 1400 de suflte, iar în 1966, peste 1600 de sugflete, relativa creştere nu se explică printr-o mortaliatte excesivă, ci mai degrabă ărintr-u exod redus de inşi, care s-au stabilit în alte localităţi, unde găseau o muncă mai uşoară sau erau legaţi prin obligaţiile familiale. Urmărind populaţia satului pe o perioadă de 100 de ani (1760 - 1960) nu numai cu ajutorul registrelor de stare civilă, dar şi cu alte acte şi mărturii, acestea au reliefat nu numai modul cum a evoluat populaţia dar şi felul cum s-au dezvoltat unele spiţe şi familii în cadrul acestei populaţii. Hotărnicia lui Ion Urianu ajută mult scopul din urmă. Rapoartele administrative  găsite la arhivele Statului Argeş arată modul cum a evoluat populaţia, dar datele sunt aproximative.

Densitatea populaţiei pe comună fiind de 130 de locuitori pe kilometru pătrat şi întrucât populaţia satului reprezintă 41 la sută din totalul comunei, înseamnă că avem de-a face cu un centru aglomerat, ocazionat de centrul carbonifer de aici şi alte activităţi industriale sau agricole. Numărul salariaţilor fiind de 752, iar al colectiviştilor  de 748, înseamnă că balanţa industrială tinde să depăşească agricultura şi să se dezvolte tot mai mult.

Nivelul de trai al satului a crescut. Casele construite în ultimii ani sunt în număr dinc e în ce mai mare. Se împuţinează casele vechi şi insalubre. Cresc mijloacele de câştig şi se îmbunătăţesc  mijloacele de existenţă. S-au realizat pe parcurs trei tipuri de locuinţe: 1. Case joase din bârne şi acoperişul ascuţit; 2. Case jumătate din zid piatră, pe pivniţă şi odaie; case cu două caturi aparţinând secolului al XIX; 3. Casă tot joasă, fundaţie de beton, ziduri de cărămidă şi acoperită cu ţiglă sau tablă � primele două tipuri erau acoperite cu şiţă sau şindrilă � prevăzută cu curent electric şi confort modern: difuzor, radio, televizor, aragaz aparaţinând secolului al XIX-lea şi al XX-lea. Pe la 1870, locuinţele nu aveau geamuri la ferestre. Casa avea câte o fereastră la cameră, sau două, cu şipci adunate în cruce, peste care se lipea hârtie. Din când, hârtia se schimba, deoarece se înnegrea din cauza fumului. Schimbarea se făcea la zile mari. Sobele aveau cuptor, ele serveaui la încălzit; unele locuinţe aveau vatră, în tindă sau antreu şi acolo se folosea un lanţ fixat, pentru a agăţa vasul cu mânere sau tuciul pentru mămăligă sau se foloseau pirostrii. Coşul sau ogeacul se făcea odată cu casa. Pivniţele se construiau cu bolovani de prund. Sătenii mai înstăriţi aveau locuinţe mai mari, aşezate pe pivniţe, cei mai puţin înstăriţi aveau locuinţe aşezate pe fundaţie joasă, iar ca pivniţă foloseau bordee sau altă săpătură în pământ. Ion Cercel, Constantin Ghizdaveţ şi alţii aveau case cu foişor:  scări de piatră înalte şi o încăpere la terminarea lor ca o verandă sau hol. Casa secolului al XVII-lea care a dăinuit şi mai târziu, era o casă joasă fără prispă. Era o tindă mică fără ferestre. Din tindă dădeai în celar, unde se ţineau alimentele. Când căsătoreau copiii, bătrânii se mutau în celar. Aceasta era o încăpere mai mică şi mai călduroasă. Din tindă dădeau într-o casă mare. Zarzavaturile şi le ţineau iarna în bordei, în pământ. Celarul avea o singură fereastră şi camera de locuit avea trei ferestre (După mărturia Păunei I. Ghizdaveţ Niţa lui Năstase şi a Paraschivei, I. Dumitraşcu, Paraschiva Chiţii, trecute de 70 de ani, în anii 1938-1939.). Nu era o greutate să îţi construieşti o casă, deoarece pe râpile din nordul satului erau şi copaci din care dulgherii puteau să scoată cele mai bune grinzi dar şi bolovani cu care zidarii construiau temelii sau pivniţe. Pe măsură ce materialul lemnos s-a împuţinat iar bolovanii de gârlă au devenit rari şi greu de transportat, au început casele de cărămidă, deoarece aici se găseşte din abundenţă pământ argilos, deşi nu întruneşte condiţiile cele mai bune. O caracteristică  a caselor ce aparţin secolului al XIX-lea este acea că tocurile ferestrelor erau prevăzute cu drugi de fier, ca o măsură de siguranţă pentru ca gospodarul să nu fie atacat de răufăcători. Tipul casei de piatră şi de bârne a fost părăsit, deoarece cu ajutorul cimentului care se găseşte în mod obişnuit în comerţ, a cărămizii  care este ieftină şi de calitate, a ţiglei care este foarte durabilă, se pot face case solide, ieftine şi confortabile. În anii noştri se pune accentul pe construirea casei plăcute, solide şi atrăgătoare. Oamenii arată o deosebită grijă să-şi construiască casa preferată, frumos mobilată şi înzestrată cu tot ce este necesar. În 1966, satul avea 491 de  case (Alexandru Doaga, etc., ibidem, pag. 243), îmbrăcămintea este caracteristică unor anumite perioade. Dacă citim foaia de zestre, vedem ce îmbrăcăminte se purta în anii 1820 - 1830: rochii de asmalagea, scurteică de gearmeşit, tivilichie cu iepuri, şubea de postav. Bărbaţii purtau la sărbătoare cizme sau ghete cu gumilastic, iar în zi de lucru opinci. Miresele se îmbrăcau cu fuster, ghete, cunună, beteală. Se cheltuia mult cu basmalele care se împărţea nuntaşilor. Colăcerii umpleau o curte; veneau cu cârdul pentru că se împărţeau basmale. Femeile ţineau cu sfinţenie la fuste. Pentru bătrâne, acestea erau îmbrăcămintea de înmormântare. Până la primul război mondial, femeile bătrâne purtau în mod obişnuit fustă. Costumul naţional - în formă să modernizată - apare în mediile sărace şi treptat-treptat s-a generalizat. După 1940, îmbrăcămintea se schimbă şi portul naţional se foloseşte numai la sărbători sau foarte rar. Îmbrăcămintea obişnuită este cea orăşenească, ieftină şi practică.

O caracteristică a populaţiei o formează pronumele care se dă la naştere şi care este de două feluri, cu o întrebuinţare foarte rară: Stan, Man, Sandu, Uţa, Olimpia, Stelian, Consuela, Stanciu, Costea, Voicu, Teodora, Andrei, Arteme, Ene, Cristea, Badea, Domnica, Dan, Arsene, Enache, Bădiţa, Margioala, Anghelina, Petra, Traian, Cecilia, Gherghina, Profira, Lucia, Mareş, Virgiliu, Cămilia, Iosif, Costache, Eugenia, Viorica, Victor, Anton, Dosefina, Damian, Cosntanţa, Paulina, Lazăr, Nicuţ, Ispas, Gheţea, Dumitrache, Speranţa, Justina, Sulfida, Mascela, Genoveva, Gheorghiţa, Emanoil. Pronume frecvente sunt: ???, Iorga, Manole, Iancu, Anca, Apostol, Anica, Chireaţa, Ilie, Toma, Mihai, Florian, Steliana, Ghinea, Zinca, Zamfira, Verona, Dobre, Bucura, Tudor, Evdochia, Salomia, Stancu, Constantin, Stana, Minodora, Margareta, Aurelian, Iulian, Bucur, Grigore, Mihai, Pavel, Stoica, Ştefan, Safta, Ilinca, Păuna, Mihaela, Vasile, Voicu, Alexe, Vasilica, Ciprian, Haralambie. Cele mai frecvente sunt: Ion, Maria, Nicolae, Gheorghe, Constantin, Floarea, Elena, Petre, Lisabeta, Stanca, Ioana, Paraschiva, Joiţa, Eleonora, Filoftia, Dumitru, Victoria şi Smaranda.

S-au făcut căsătorii ale locuitorilor sau locuitoarelor de aici cu locuitoare sau locuitori din alte localităţi: Cîmpulung 44, Berevoieşti 35, Coteşti 29, Bughea 25, Malu 12, Schitu Goleşti 8, Bucureşti 7, Aninoasa 6, Vlădeşti 5, Slănic 5, Uliţa 4, Ploieşti 2, Drăghici 2, Turnu Măgurele 1, Zăvideni 1, Lereşti, alte localităţi 19, total 206.

La felul de viaţă al locuitorilor- şi acest lucru este dependent de locuinţă- ar trebui să arătăm că sătenii avînd ca ocupaţie predilectă şi creşterea vitelor îşi formau a doua locuinţă la cîmp; acolo unde aveau terenurile cele mai bune şi unde puteau ţine un grajd ca să-şi adăpostească vitele iarna şi o odae unde să se încălzească şi un pat unde să-şi refacă forţele după cîteva ore de muncă şi la sfîrşitul zilei. Nicolae Buzoianu hotarnic la 10 noiembrie 1838 spunea: � am măsurat şi locul cît ţine odaia cuprins de sumă de ani de răposatul Constantin Andriţoiu şi s-au găsit 23 de prăjini de cele mari palme 16. Deci fiindcă cele trei locuri sînt adunate la un loc şi nu au pe dînsele sădire de pruni şi clădire de odaie şi au cheltuit de le-au îngrăşat cu gunoi şi fiind la un loc adunate şi în stăpînirea lui şi vînzătorii au moşie a le da în loc şi ca o veche stăpînire şi după pravilă nu se poate strica clădirea, să stăpînească întocmai, nestrămutat şi de acum înainte vecinic fără a avea vreo supărare de către ceilalţi moşteni(Arhivele Statului Argeş, fondul arhivistic Ion Dumitrache). Să adăugăm meseriile: în momentul de faţă, ponderea o au minerii, cum în trecut o aveau brutarii. Agricultori adevăraţi erau puţini, mai mult mijlocaşi care dispuneau de vite şi unelte şi puteau face agricultură în condiţii acceptabile. Alte ocupaţii practicate au fost: ciobănitul cu remarca aceea că cei mai mulţi ciobani nu erau localnici, erau aduşi din alte părţi. Meseriile erau: cojocari, cizmari, opincari, croitori. Croitori cunoscuţi au fost: Ion Costea Dragomir, Petre Ispas, Ion Oancea, Nicolae Enache. Cizmar subţire a fost Ion C. State. Cizmăria de reparaţie au practicat-o: Gheorghe Dumitraşcu, Manole Călescu şi Gavril Porumb. Tăbăcar a fost Gheorghe Mălacu, iar cojocar Dumitru Mălăncioiu. A existat şi un căldărar Nicolae Solomon. Mecanic, tîmplar strungar în lemn şi în fier a fost Petre Mălăncioiu; sobar, Constantin Gh. Dumitraşcu; dogar, Moise Proca; fraţii Ţtefan şi Constantin Popescu; mineri pricepuţi: Gheorghe, Nicolae N. Pătru, Petre David, Dumitru Hora, Nae Mălăncioiu (Remarcat la hidrocentrala Bicaz, laureat al premiului de stat); maistru cazangiu Ilie Dumitraşcu; mecanici:Dumitru Mălăncioiu, Ion Popa, Ion C. Popa; brutari: Nicolae Gh. Proca, Dumitru I. Dumitrache, Mihai P. Badea, Ion I. Ispas, Vasile I. Ispas, Petre I. Frăţilă, Ion P. Frăţilă, Mihai P. Frăţilă, Ion Diaconu, Ion C. Proca, Ion N. Andriţoiu, Gheorghe N. Dumitrache, Constantin N. Dumitrache, Gheorghe I. Dumitrache, Nicolae C. Diaconu, Constantin Mareş Stanciu, Ion Zamfira Ispas, Nicolae Zamfira Ispas, etc.

SITUAŢIA MESERIAŞILOR ÎN CADRUL SATULUI ÎN ANII 1920-1960

croitori 4
cizmari 4
cojocari 1
tăbăcari 1
căldărari 1
zidari 3
sobari 3
dogari 6
cazangii 1
frizeri 1
electricieni 2
mecanici 3
????? 5


Nu am inclus minerii care au fost şi sînt în număr foarte mare, indiferent dacă lucrează în subteran sau la suprafaţă; nu am inclus meseriaşii din prezent, numărul lor fiind foarte mare şi dispunînd de o bună calificare. Şi numărul brutarilor a fost foarte mare, lucrînd bineînţeles în alte localităţi şi mai ales în oraşele mari.

TABEL CU LOCUITORII NĂSCUŢI SAU DECEDAŢI ÎN ANII 1765 - 1880

Nr. crt. Anul Felul evenimentului Numele şi prenumele locuitorului
1 1760 născut Marghitoiu Grigore
2 1765 născut Staicu Dumitrache
3 1765 născut Cercel Ion
4 1764 născut Cercel Ioana (fostă Ceauşu)
5 1781 născut Frăţilă Grigore
6 1782 născut Eftena Dumitru Stan
7 1783 născut Florea Sandru
8 1790 născut Mălăncioiu Ghinea
9 1790 născut Staicu Dumitrache Zinca
10 1792 născut Mustea Dumitraşcu Gheorghe
11 1793 născut Vlăjoagă Eftene Gheorghe
12 1793 născut Schiteanu Gheorghe Bucur
13 1793 născut Cercel Ion Dobra
14 1794 născut Ungureanu Iorga Moise
15 1797 născut Ungureanu  Bucur Ion
16 1798 născut Dumitraşcu Constantin Dumitru
17 1798 născut Mălancu Hera Gheorghe
18 1798 născut Niţu Anton
19 1800 născut Vlăjoagă Eftene Gheorghe
20 1802 născut Godescu Duţă Ion
21 1804 născut Mălăncioiu Ghinea Dumitru
22 1804 născut Proca Gheorghe Stoica
23 1805 născut Mălancu Nicolae Cârstea
24 1805 născut Marghiţoiu Iorga Ispas
25 1809 născut Godescu Duţă Ştefan
26 1809 născut Staicu Dumitrache Ion
27 1809 născut Godeanu Constantin preotul
28 1811 născut Mălancu Nicolae Floarea
29 1811 născut Dumitraşcu Constantin Ion
30 1812 născut Dumitraşcu Gheorghe Ion
31 1813 născut Grigore Iancu
32 1815 născut Andriţa Nicolae
33 1816 născut Ghizdaveţ Ion Constantin
34 1816 născut Proca Gheorghe Grigore
35 1816 născut Godescu Duţă Ioana
36 1818 născut Ispas Constantin Constantin
37 1818 născut Dumitrache Ecaterina
38 1819 născut Grigore Nicolae Gheorghe
39 1819 născut Mălancu Hera Ion
40 1820 născut Proca Gheorghe Ion
41 1821 născut Diaconu Nicolae Nicolae
42 1822 născut Frăţilă Grigore
43 1822 născut Hera Gheorghe Gheorghe
44 1823 născut Şandru Gheorghe Gheorghe
45 1823 născut Tuţu Gheorghe Dumitru
46 1824 născut Dumitraşcu Constantin Nicolae
47 1826 născut Diaconu Nicolae Constantin
48 1826 născut Ispas Nică Nicolae
49 1826 născut Mălăncioiu Ghinea Ion
50 1827 născut Mălăncioiu Ghinea Constantin
51 1827 născut Proca Ghinea Safta
52 1828 născut Dumitraşcu Constantin Voica
53 1830 născut Marghiţoiu Nicolae Ion
54 1831 născut Schiţeanu Bucur Dumitru
55 1832 născut Ghizdaveţ Ion Nicolae
56 1832 născut Diaconu Nicolae Constantin
57 1832 născut Sandru Ion
58 1832 născut Sandru Nicolae
59 1833 născut Mălancu Cârstea Ion
60 1833 născut Eftene Nică Ion
61 1833 născut Ispas Iorga Nică
62 1833 născut Nitulescu Gheorghe Floarea
63 1834 născut Ispas Nică Constantin
64 1835 născut Eftene Simion Constantin
65 1835 născut Mălăncioiu Ghinea Gheorghe
66 1836 născut Mălancu Cârstea Constantin
67 1837 născut Mălăncioiu Ghinea Floarea
68 1838 născut Gheorghe Dumitru Nicolae
69 1839 născut Vlaicu Necula Bucura
70 1840 născut Dumitraşcu Ştefan Nicolae
71 1842 născut Nitulescu Dumitru Floarea
72 1842 născut Proca Stoica Gheorghe
73 1843 născut Dumitra Costea Ion
74 1843 născut Dumitraşcu Gheorghe Nicolae
75 1843 născut Gheţea Iosif
76 1843 născut Dumitraşcu Gheorghe Ştefan
77 1843 născut Mălăncioiu Ghinea Arsene
78 1845 născut Duţă Ion Bucur
79 1846 născut Manu Gherazim
80 1846 născut Mălancu Constantin Maria
81 1841 decedat Staicu Dumitru
82 1846 născut Mălăncioiu Ghinea Nicolae
83 1847 născut Proca Stoica Ion
84 1847 născut Costea Ion Gheorghe
85 1847 născut Gheţea Gheorghe
86 1847 născut Gheorghe Dumitru Dumitru
87 1847 născut Gheorghe Dumitru Gheorghe
88 1847 decedat Mălăncioiu Ghinea Stanca
89 1848 născut Godea Ion Ion
90 1849 decedat Godeanu Ion preotul
91 1849 născut Pantilimon Gheorghe
92 1849 născut Dumitraşcu Gheorghe Constantin
93 1850 născut Popescu Nicolae Năstase
94 1850 născut Vlaicu Constantin Dumitru
95 1851 născut Niţu Nicolae Gheorghe
96 1851 născut Eftene Gheorghe Ştefan
97 1852 născut David Bucur Ion
98 1852 născut Eftene Gheorghe Costache
99 1853 născut Manu Ion Constantin
100 1854 decedat Albescu Dumitrache Voica
101 1855 născut Mitulescu Dumitru Constantin
102 1855 decedat Cercel Ion
103 1855 născut Manu Constantin Ion
104 1856 născut David Bucur Maria
105 1857 născut Andriţa Nicolae Nicolae
106 1857 născut Eftene Nică Bucur
107 1857 născut Ilie Nicolae
108 1858 născut Diaconu Constantin Constantin
109 1858 născut Godescu Constantin preotul
110 1859 născut Manu Constantin Nicolae
111 1860 născut David Bucur Constantin
112 1860 născut Duţă Ştefan Haralambie
113 1861 născut Manu Ion Nicolae
114 1861 născut Diaconu Petre
115 1862 născut Gheorghe Dumitru Constantin
116 1862 născut Manu Constantin Petre
117 1863 decedat Cercel Ion Dobra
118 1863 născut Pătru Constantin Constantin
119 1863 născut David Bucur Petre
120 1864 decedat Ioana, soţia lui Ion Cercel
121 1864 născut Cîrstea Constantin Ion
122 1864 născut Cîrstea Constantin Ion
123 1864 născut Diaconu Constantin
124 1865 născut State Ştefan Ion Maria
125 1869 nascut Dumitru Constantin
126 1872 născut Grigore Constantin Ion
127 1873 născut Chiteanu Dumitru Nicolae
128 1874 născut Niţu Gheorghe Ion
129 1875 născut David Bucur Paraschiva
130 1876 născut Pătru Constantin Nicolae
131 1877 născut Dumitru Constantin Ion
132 1877 decedat Proca Ion Nicolae
133 1877 născut Schiteanu Nicolae Gheorghe
134 1877 decedat Godeanu Constantin preotul
135 1878 născut Cîrstea Constantin Constantin
136 1880 născut Costea Gheorghe Ion

 

 


Pagina anterioară: Satele Comunei
Pagina următoare: Evoluţie Istorică


godeni.ro este un site web realizat şi găzduit de Mihail Dumitrache pentru COMUNA GODENI.  Toate drepturile asupra materialelor prezentate pe acest site aparţin în exclusivitate producatorului!
Copyright © 2007 Mihail DUMITRACHE.